en-USro-RO

| Login
23 octombrie 2018

Lectionarul Roman

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Marți, 23 octombrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Ioan din Capistrano, pr. *
Liturghierul Roman
Marți din sãptãmâna a 29-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), I
Lectionar
Ef 2,12-22: El este pacea noastrã, cel care a fãcut din douã una.
Ps 84: Tu, Doamne, ești pentru noi izvor de pace!
Lc 12,35-38: Fericiți acei servitori pe care stãpânul îi gãsește veghind atunci când se întoarce!

Meditatia zilei
Marți din sãptãmâna a 29-a de peste an

LECTURA I

Pentru răul pe care i l-am făcut Ierusalimului s-au abătut toate nenorocirile asupra mea!

Citire din cartea întâi a Macabeilor 6,1-13

În zilele acelea, 1 regele Antioh străbătea regiunile din nord ale ţării. Acolo a aflat că în Persia era o cetate cu numele Elimaida, vestită prin bogăţiile, argintul şi aurul său; 2 că în ea era un templu foarte bogat, în care se aflau scuturi de aur, zale şi arme lăsate acolo de către Alexandru, fiul lui Filip, regele Macedoniei, care a fost primul rege al grecilor. 3 Antioh s-a îndreptat într-acolo şi a încercat să cucerească şi să prade cetatea, dar nu a reuşit, căci locuitorii cetăţii, care aflaseră de planul lui, 4 i-au opus rezistenţă cu armele, astfel încât el a trebuit să se retragă în grabă şi cu mare tristeţe să se întoarcă în Babilon. 5 Pe când era încă în Persia, a venit un sol să-i aducă vestea că trupele care plecaseră în Iudeea au fost înfrânte; 6 că şi Lisias, care plecase în fruntea unei armate puternice, a suferit o grea înfrângere din partea iudeilor; că aceştia s-au întărit datorită armelor, oamenilor, materialului şi proviziilor de război luate de la trupele pe care le-au învins; 7 că au răsturnat urâciunea pe care el, Antioh, poruncise să fie ridicată pe altarul din Ierusalim; că, în sfârşit, ei au refăcut zidurile înalte din jurul sanctuarului şi cele din cetatea regească Betţura. 8 Când a auzit acestea, regele a încremenit şi l-a cuprins o mare nelinişte; s-a întins pe patul său şi s-a îmbolnăvit de amărăciune, deoarece planurile sale eşuaseră. 9 În această stare a rămas mai multe zile, căci îl cuprinsese o tristeţe din ce în ce mai mare. 10 Când şi-a dat seama că era pe moarte, i-a chemat pe toţi prietenii săi şi le-a zis: „Somnul s-a îndepărtat de ochii mei, neliniştea îmi copleşeşte inima 11 şi-mi spun: În ce mare strâmtorare am ajuns şi în ce zbucium îngrozitor am căzut? Eu care eram aşa de respectat şi iubit în timpul domniei mele! 12 Dar acum îmi aduc aminte de răul pe care l-am făcut Ierusalimului: am luat de acolo toate obiectele de aur şi argint pe care le-am găsit; am ucis fără nici un motiv pe locuitorii Iudeii. 13 Recunosc că din cauza aceasta au venit toate nenorocirile asupra mea şi iată mor cuprins de disperare într-o ţară străină!”

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 9,2-3.4 şi 6.16 şi 19 (R.: cf. 16a)

R.: Te preamăresc, Doamne, pentru dreptatea ta!

2 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima mea,

voi vesti toate minunile tale!

3 Mă voi bucura şi voi tresălta de veselie pentru tine,

voi preamări numele tău, Dumnezeule Preaînalt! R.

 

4 Pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi,

se clatină şi pier dinaintea ta.

6 Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cei răi;

le ştergi numele pentru totdeauna. R.

 

16 Popoarele păgâne cad în groapa pe care au făcut-o

şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.

19 Dar cel nenorocit nu rămâne în uitare pentru totdeauna,

nădejdea celor sărmani nu este zadarnică. R.

 


ALELUIA 2Tim 1,10b

(Aleluia) Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea,

iar prin evanghelia sa a dat vieţii o nouă strălucire. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 20,27-40

În acel timp, 27 câţiva saducei, care neagă învierea morţilor, au venit la Isus şi l-au întrebat: 28 „Învăţătorule, Moise ne-a dat această lege: «Dacă cineva are un frate însurat şi acesta moare fără a avea copii, atunci el să ia în căsătorie pe văduvă, ca să ridice urmaşi fratelui său». 29 Erau odată şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit fără să aibă copii. 30 Atunci pe văduvă a luat-o în căsătorie al doilea, 31 apoi al treilea şi, rând pe rând, toţi şapte au murit fără să lase copii. 32 În cele din urmă a murit şi femeia. 33 Deci, la înviere, a cui va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie?” 34 Isus le-a răspuns: „Numai în această lume se căsătoresc oamenii. 35 Dar atunci, cei care vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de lumea viitoare şi de învierea morţilor, nu se vor căsători, 36 căci ei nu mai pot muri. Ei sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, de vreme ce sunt moştenitori ai învierii. 37 Iar că morţii trebuie să învie, însuşi Moise ne-a dat de înţeles în locul unde vorbeşte despre tufişul arzând, când îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». 38 Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii, căci pentru el toţi sunt vii!” 39 Atunci câţiva cărturari au luat cuvântul şi i-au zis: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40 Şi nu mai îndrăzneau să-i pună nici o întrebare.

Cuvântul Domnului