LECTURA I

Isus a învăţat ascultarea şi a devenit cauză de mântuire veşnică.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Evrei 5,7-9

⁷ Cristos, în zilele vieţii sale pământeşti, a înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri către Dumnezeu care îl putea salva de la moarte şi a fost ascultat, pentru că a fost supus în toate. ⁸ Deşi era fiu, a învăţat ce este ascultarea din cele ce a pătimit. ⁹ Ajungând, astfel, desăvârşit, a devenit pentru toţi cei care ascultă de el cauză de mântuire veşnică.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 70,1-2.3-4a.5-6ab.15ab-17

R.: În durerea mea ajută-mă, Doamne!

¹ La tine, Doamne, îmi aflu adăpostul,

nicicând nu voi fi dat de ruşine.

² Eliberează-mă şi apără-mă în dreptatea ta,

pleacă-ţi urechea spre mine şi salvează-mă. R.

 

³ Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,

pentru că numai tu eşti stânca

şi cetatea mea de apărare.

^4a Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege. R.

 

⁵ Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,

în tine mi-am pus încrederea din copilărie.

^6ab În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,

de atunci tu ai fost ocrotitorul meu. R.

 

^15ab Gura mea va vesti în toate zilele

dreptatea şi îndurarea ta.

¹⁶ Voi povesti puterea lui Dumnezeu,

Doamne, voi preamări dreptatea ta.

¹⁷ Dumnezeule, m-ai învăţat din copilărie,

iar eu povestesc şi astăzi minunile tale. R.

 

Secvenţa

Această secvenţă se citeşte, la alegere, în întregime sau în forma scurtă, de la cuvintele: „*Mamă, mă învredniceşte”.

STABAT MATER

Stătea Maica-ndurerată

lângă cruce-nlăcrimată

pe când Fiul suferea.

Inima-i adânc rănită,

sfâşiată, chinuită,

o pătrunse sabia.

Vai, ce tristă şi mâhnită

fu acea Neprihănită,

Născătoarea lui Cristos.

Maică sfântă, ce mâhnire

când vedeai în chinuire

pe-al tău Fiu prea glorios.

Cine nu ar plânge oare

când pe Sfânta Născătoare

ar vedea-o-n chinul greu?

Să nu simţi compătimire

lângă Maica-n grea mâhnire

suferind cu Fiul său?

Pentru-a lumii mari păcate,

Fiul ei e dat la moarte

şi sub bice sfâşiat.

 

Stabat Mater dolorósa

iuxta crucem lacrimósa,

dum pendébat Fílius.

Cuius ánimam geméntem,

contristátam et doléntem,

pertransívit gládius.

O quam tristis et afflícta

fuit illa benedícta

Mater unigéniti!

Quæ mærébat, et dolébat,

Pia Mater, dum vidébat

nati pœnas íncliti.

Quis est homo, qui non fleret,

Matrem Christi si vidéret

in tanto supplício?

Quis non posset contristári,

Christi Matrem contemplári

doléntem cum Fílio?

Pro peccátis suæ gentis

vidit Iesum in torméntis,

et flagéllis súbditum.

 

Vede-n chinuri cum se frânge,

cum îşi varsă al său sânge,

până sufletul şi-a dat.

Mamă plină de iubire,

dă-mi şi mie-a ta simţire,

cu-al tău chin să plâng şi eu.

 

Inima-mi în veci să ardă

de iubirea cea mai caldă

către Omul Dumnezeu.

*Mamă, mă învredniceşte,

rănile-mi întipăreşte

ale Celui Răstignit.

Eu l-am osândit la moarte

şi de chinuri să n-am parte

când pe cruce-l văd rănit?

Vreau să plâng şi eu cu tine,

cât trăiesc să fie-n mine

Răstignitul cu-al său chin.

Sufletu-mi te însoţeşte

şi cu tine el doreşte

să împartă-al tău suspin.

Tu Fecioară-ntre fecioare,

mă primeşte-ndurătoare

să plâng chinul tău nespus.

Mamă, dă-mi izvor de lacrimi,

ca să plâng aceste patimi,

răni şi moarte-a lui Isus.

Rănile-i să mă rănească,

sângele-i să mă-ncălzească,

crucea lui să o sărut.

 

Vidit suum dulcem natum

moriéndo desolátum,

dum emísit spíritum.

Eia Mater, fons amóris,

me sentíre vim dolóris

fac, ut tecum lúgeam.

Fac, ut árdeat cor meum

in amándo Christum Deum

ut sibi compláceam.

*Sancta Mater, istud agas

crucifíxi fige plagas

cordi meo válide.

Tui nati vulneráti,

tam dignáti pro me pati,

pœnas mecum dívide.

Fac me tecum pie flére,

Crucifíxo condolére,donec ego víxero.

Iuxta crucem tecum stare,

et me tibi sociáre

in planctu desídero.

Virgo vírginum præclára,

mihi iam non sis amára:

fac me tecum plángere.

Fac, ut portem Christi mortem,

passiónis fac consórtem,

et plagas recólere.

Fac me plagis vulnerári,

fac me cruce inebriári

et cruóre Fílii.

 

Iar când moartea stă la pândă,

Maică, scapă-mă de-osândă,

nu lăsa să fiu pierdut.

Doamne-n ceasul agoniei,

fă prin rugile Mariei

pe duşmani să-i biruiesc.

Iar când trupu-mi va fi rece,

fă ca sufletu-mi să plece

în triumful cel ceresc.

 

Flammis ne urar succénsus,

per te, Virgo, sim defénsus

in die iudícii.

Christe, cum sit hinc exíre,

da per Matrem me veníre

ad palmam victóriæ.

Quando corpus moriétur,

fac ut animæ donétur

paradísi glória.

 

ALELUIA

(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria,

căci suferind sub crucea Domnului,

deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)

EVANGHELIA

Maica îndurerată plânge contemplând rănile divinului său Fiu.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 19,25-27

În acel timp, lângă crucea lui Isus stăteau mama lui, sora mamei lui, Maria, soţia lui Cleofa, şi Maria Magdalena. ²⁶ Isus, văzând-o pe mama sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, i-a zis mamei sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău”. ²⁷ Apoi i-a spus ucenicului: „Iat-o pe mama ta”. Din ceasul acela ucenicul a luat-o la el.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

EVANGHELIA

Prin sufletul tău va trece o sabie.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,33-35

În acel timp, ³³ tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el. ³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi a zis către Maria, mama lui Isus: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire, ³⁵ şi prin sufletul tău va trece o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”.

Cuvântul Domnului