en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Lectionarul Roman

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 LECTURA I
Nu mi-am ascuns faţa
de la cei care mă insultau şi mă scuipau.

Citire din cartea profetului Isaia 50,4-7

4 Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol
ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt;
el mă trezeşte dimineaţa,
de dimineaţă îmi deşteaptă urechea
ca să ascult asemenea discipolilor.
5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea
şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi.
6 Spatele l-am dat celor care mă loveau,
obrajii, celor care îmi smulgeau barba.
Nu mi-am ascuns faţa
de la cei care mă insultau şi mă scuipau.
7 Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor,
de aceea nu am fost umilit;
de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene
şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 21(22),8-9.17-18a.19-20.23-24 (R.: 2a)

R
.: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
pentru ce m-ai părăsit?

8 Toţi care mă văd îşi bat joc de mine,
strâmbă din buze şi dau din cap:
9 „S-a încrezut în Domnul, să-l scape,
să-l mântuiască dacă şi-a găsit în el plăcerea!” R.

17 Iată, mă înconjoară câinii,
o bandă de răufăcători mă împresoară;
mi-au străpuns mâinile şi picioarele,
18a mi-au numărat toate oasele. R.

19 Îşi împart între ei hainele mele
şi pentru tunica mea au aruncat sorţii.
20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,
ajutorul meu, grăbeşte-te să mă ajuţi! R.

23 Voi vesti numele tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda.
24 Cei care vă temeţi de Domnul, lăudaţi-l,
toată seminţia lui Iacob, preamăriţi-l;
să se teamă de el toată seminţia lui Israel! R.

LECTURA A II-A
S-a umilit pe sine.
Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Filipeni 2,6-11

6
Fraţilor,
Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu,
nu a considerat un beneficiu propriu
că e egal cu Dumnezeu,
7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului,
devenind asemenea oamenilor,
iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om.
8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte,
până la moartea pe cruce.
9 Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat
şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume,
10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul:
al celor din ceruri, al celor de pe pământ
şi al celor de dedesubt,
11 şi orice limbă să dea mărturie
că Isus Cristos este Domn,
spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.
Cuvântul Domnului

 ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,8-9
Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte,
până la moartea pe cruce.
Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele
care este mai presus de orice nume.

EVANGHELIA*
Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 22,14–23,56

Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi
înainte de pătimirea mea.
 

22,14 E Când a venit ceasul,
Isus s-a aşezat la masă împreună cu apostolii.
15 Şi le-a spus:
„Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi
înainte de pătimirea mea!
16 Căci vă spun că nu-l voi mai mânca
până când nu se va împlini în împărăţia lui Dumnezeu”.
17 E Şi, luând potirul, a mulţumit şi a spus:
 „Luaţi acesta şi împărţiţi între voi!
18 Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viţei
până când va veni împărăţia lui Dumnezeu”.
Faceţi aceasta în amintirea mea.
19 E Şi, luând pâinea, a mulţumit, a frânt-o
şi le-a dat-o, spunând:
 „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi.
Faceţi aceasta în amintirea mea!”
20 E La fel a făcut cu potirul după cină, zicând:
 „Acest potir este noua alianţă în sângele meu,
vărsat pentru voi.
Vai acelui om prin care este trădat Fiul Omului.
21 Dar iată, mâna celui care mă trădează este cu mine pe masă,
22 căci Fiul Omului merge după cum a fost stabilit,
dar vai acelui om prin care este trădat!”
23 E Atunci ei au început să se întrebe unii pe alţii
care dintre ei ar fi cel ce avea să o facă.
Eu sunt în mijlocul vostru
ca unul care slujeşte.

24 S-a iscat între ei o neînţelegere:
care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare.
25 Dar el le-a zis:
 „Regii neamurilor domină peste ele,
iar cei care-şi exercită autoritatea asupra lor
sunt numiţi binefăcători.
26 Însă voi nu fiţi aşa,
dar cel mai mare dintre voi să devină precum cel mai tânăr,
iar cel care conduce, precum cel care slujeşte.
27 Căci cine este mai mare:
cel care stă la masă sau cel care serveşte?
Oare nu cel care stă la masă?
Însă eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte.
28 Voi sunteţi cei care aţi rămas cu mine în încercările mele.
29 Şi eu rânduiesc pentru voi o împărăţie
aşa cum Tatăl a rânduit pentru mine,
30 ca să mâncaţi şi să beţi la masă cu mine în împărăţia mea
şi să vă aşezaţi pe tronuri
judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel”.
Când te vei fi întors,
întăreşte-i pe fraţii tăi.

31 „Simon, Simon,
iată, Satana a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu;
32 eu însă m-am rugat pentru tine,
ca să nu piară credinţa ta;
iar tu, când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi!”
33 E El i-a spus:
A „Doamne, sunt gata să merg cu tine
şi la închisoare, şi la moarte”.
34 E Dar el i-a zis:
 „Îţi spun ţie, Petru, că astăzi nu va cânta cocoşul
până când vei nega de trei ori că mă cunoşti”.
Ceea ce este scris despre mine este gata să se împlinească.
35 E Apoi le-a spus:
 „Când v-am trimis fără pungă, desagă şi încălţăminte,
aţi dus oare lipsă de ceva?”
E I-au răspuns:
A „De nimic”.
E El le-a zis:
36  „Acum însă, cine are pungă s-o ia; la fel şi desaga;
iar cine nu are sabie să-şi vândă mantia şi să cumpere!
37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine
ceea ce este scris: «A fost socotit în rândul celor nelegiuiţi».
Într-adevăr, ceea ce este scris despre mine
este gata să se împlinească”.
38 E Dar ei i-au spus:
A „Doamne, iată aici două săbii!”
E Iar el le-a spus:
 „Destul!”
În agonie, Isus se ruga cu multă stăruinţă.
39 E Apoi a ieşit
şi a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor,
iar discipolii îl urmau.
40 Fiind în acel loc, le-a spus:
 „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!”
41 E El s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră
şi, punându-se în genunchi, se ruga, spunând:

42 „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine,

dar nu voinţa mea, ci a ta să fie!”
43 E Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit.
Şi, fiind în agonie, se ruga şi mai stăruitor,
44 iar sudoarea lui a devenit ca picăturile de sânge
care cădeau pe pământ.
45 Când s-a ridicat de la rugăciune
şi a venit la discipoli, i-a găsit dormind din cauza tristeţii
46 şi le-a zis:
 „De ce dormiţi?
Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!”
Iuda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?
46 E Pe când mai vorbea încă,
iată venea o mulţime, iar în fruntea ei
venea cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece.
El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute.
48 Dar Isus i-a spus:
  „Iuda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?”
49 E Cei care erau cu el,
văzând ce avea să se întâmple, au spus:
A „Doamne, să lovim cu sabia?”
50 E Şi unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot
şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Dar Isus, răspunzând, a spus:
  „Încetaţi! Până aici!”
E Şi, atingând urechea, l-a vindecat.
52 Apoi Isus a spus arhiereilor, gărzilor templului
şi bătrânilor care au venit împotriva lui:
  „Aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca la un tâlhar?
53 Când eram cu voi zi de zi în templu,
nu v-aţi întins mâinile împotriva mea.
Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”.
Şi, ieşind, Petru a plâns amar.
54 E După ce l-au prins,
l-au luat şi l-au dus în casa marelui preot,
iar Petru îl urma de departe.
55 Şi, aprinzând un foc în mijlocul curţii,
s-au aşezat împreună. Petru s-a aşezat printre ei.
56 O servitoare, văzându-l aşezat lângă foc,
l-a fixat cu privirea şi a spus:
A „Şi acesta era cu el.”
57 E Dar el a negat, zicând:
A „Femeie, nu-l cunosc”.
58 E După puţin timp, un altul l-a văzut şi i-a zis:
A „Şi tu eşti dintre ei”.
E Dar Petru a zis:
A „Omule, nu sunt”.
59 E După vreo oră, un altul insista, spunând:
A „Cu adevărat şi acesta era cu el, căci este galileean”.
E Însă Petru i-a zis:
60 A „Omule, nu ştiu ce spui”.
E Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoşul.
61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru.
Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese:
„Înainte de a fi cântat astăzi cocoşul,
mă vei renega de trei ori”.
62 Şi, ieşind, a plâns amar.
Profeţeşte-ne! Cine este cel care te-a lovit?
63 E Iar oamenii care-l păzeau
îl batjocoreau şi-l loveau
64 şi, acoperindu-i ochii, îl întrebau, spunând:
A „Profeţeşte-ne! Cine este cel care te-a lovit?”
65 E Şi ziceau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui.
L-au dus în Sinedriu.
66 Când s-a făcut ziuă,
s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii
şi l-au adus la Sinedriul lor.
67 Şi au zis:
A „Dacă tu eşti Cristos, spune-ne!”
E El le-a spus:
  „Chiar dacă v-aş spune, nu m-aţi crede,
68 iar dacă v-aş întreba, nu mi-aţi răspunde.
69 De acum însă,
«Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu»”.
70 E Atunci toţi au spus:
A „Tu eşti deci Fiul lui Dumnezeu?”
E El le-a răspuns:
  „Voi spuneţi că eu sunt!”
71 E Atunci ei au zis:
A „Ce nevoie mai avem de mărturie?
Căci noi înşine am auzit-o din gura lui”.
23,1 E Şi, ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat.
Nu găsesc nicio vină în omul acesta.
2 Şi au început să-l acuze, spunând:
P „L-am găsit pe acesta instigând poporul nostru
şi interzicându-ne să plătim tribut Cezarului
şi spunând că el este Cristos, regele”.
3 E Atunci Pilat l-a întrebat:
A „Tu eşti regele iudeilor?”
E El, răspunzând, i-a zis:
  „Tu o zici.”
4 E Iar Pilat a spus arhiereilor şi mulţimii:
A „Nu găsesc nicio vină în omul acesta”.
5 E Dar ei insistau, spunând:
P „Răzvrăteşte poporul învăţând prin toată Iudeea,
începând din Galileea şi până aici”.
6 ECând a auzit Pilat, a întrebat dacă omul este galileean,
7 iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Irod,
l-a trimis la Irod, care se afla şi el în zilele acelea în Ierusalim.
Irod l-a batjocorit împreună cu soldaţii săi.
8 Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult,
căci de mult timp dorea să-l vadă,
pentru că auzise despre el
şi spera să vadă vreun semn făcut de el.
9 Aşadar, i-a pus multe întrebări,
dar el nu-i răspundea.
10 Arhiereii şi cărturarii erau acolo şi-l acuzau cu înverşunare.
11 Irod împreună cu soldaţii săi,
după ce l-au tratat cu dispreţ,
l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare
şi l-au trimis la Pilat.
12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni,
căci mai înainte erau în duşmănie unul cu celălalt.
Pilat l-a lăsat pe Isus la bunul lor plac.
13 Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei,
pe conducători şi poporul
14 şi le-a spus:
A „L-aţi adus la mine pe omul acesta
ca pe un instigator al poporului
şi, iată, judecându-l în faţa voastră,
nu găsesc în omul acesta nicio vină de care îl acuzaţi.
15 De altfel, nici Irod, căci ni l-a trimis înapoi;
iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte!
16 Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”.
17 E De sărbătoarea Paştelui
era necesar ca el să le elibereze pe cineva.
18 Atunci au început să strige împreună:
P „Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Baraba!”
19 E Acesta fusese aruncat în închisoare
din cauza unei revolte făcute în cetate şi din cauza unei crime.
20 Pilat, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou,
21 dar ei strigau:
P „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”
22 E Pentru a treia oară le-a spus:
A „Dar ce rău a făcut acesta?
Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea.
De aceea îl voi pedepsi şi-l voi elibera”.
23 E Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice
ca el să fie răstignit.
Şi strigătele lor predominau.
24 Atunci Pilat a decis să li se îndeplinească cererea.
25 El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare
pentru revoltă şi crimă şi pe care-l ceruseră,
iar pe Isus l-a lăsat în voia lor.
Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine.
26 E Pe când îl duceau,
l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene,
care venea de la câmp,
şi i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus.
27 Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei
care-şi băteau pieptul şi-l plângeau.
28 Întorcându-se către ele, Isus le-a spus:
  „Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine,
ci mai degrabă plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri!
29 Căci, iată, vor veni zile în care veţi spune:
«Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut
şi pieptul care n-a alăptat!»
30 Atunci veţi începe «să spuneţi munţilor: Cădeţi peste noi!
şi colinelor: Acoperiţi-ne!»
31 Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde,
ce se va întâmpla cu cel uscat?”
32 E Împreună cu el mai erau duşi doi răufăcători
ca să fie ucişi.
Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.
33 Când au ajuns la locul numit „Craniul”,
acolo i-au răstignit pe el şi pe răufăcători,
unul la dreapta şi altul la stânga.
34 Atunci Isus a spus:
  „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”
E Apoi, ca să împartă hainele lui, au aruncat sorţii.
Acesta este regele iudeilor.
35 Poporul stătea şi privea,
iar conducătorii îşi băteau joc de el, spunând:
P „Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine,
dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!”
36 E Şi soldaţii îl luau în râs
când se apropiau de el şi-i aduceau oţet,
37 spunând:
P „Dacă tu eşti regele iudeilor,
salvează-te pe tine însuţi!”
38 E Deasupra lui era şi o inscripţie:
„Acesta este regele iudeilor”.
Astăzi vei fi cu mine în paradis.
39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta, spunând:
A „Oare nu eşti tu Cristos?
Salvează-te pe tine şi pe noi!”
40 E Dar celălalt, luând cuvântul şi mustrându-l, i-a spus:
A „Nu te temi de Dumnezeu,
tu care suferi aceeaşi condamnare?
41 Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut;
dar el n-a făcut niciun rău”.
42 E Şi spunea:
A „Isuse, aminteşte-ţi de mine
când vei veni în împărăţia ta!”
43 E Iar el i-a spus:
  „Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!”
Tată, în mâinile tale
încredinţez sufletul meu.

44 E Era cam pe la ora a şasea
şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua.
45 Soarele s-a întunecat.
Catapeteasma templului s-a sfâşiat la mijloc.
46 Isus a strigat cu glas puternic şi a spus:
  „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”.
E Şi spunând aceasta, şi-a dat duhul.
Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.
47 Centurionul, văzând ceea ce s-a întâmplat,
l-a glorificat pe Dumnezeu, zicând:
A „Cu adevărat, omul acesta era drept”.
48 E Şi toate mulţimile adunate la această privelişte,
văzând cele petrecute,
se întorceau bătându-şi pieptul.
49 Toţi cunoscuţii săi şi femeile care l-au urmat din Galileea
stăteau mai deoparte şi priveau acestea.
Iosif a aşezat trupul lui Isus într-un mormânt.
50 Şi iată că un bărbat, al cărui nume era Iosif,
care făcea parte din consiliu,
om bun şi drept –
51 acesta nu fusese de acord cu planul şi cu fapta lor;
el era din cetatea Arimateea a Iudeilor
şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu –
52 acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Isus.
53 Luându-l jos de pe cruce,
l-a înfăşurat într-un giulgiu
şi l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă,
în care nimeni încă nu mai fusese aşezat.
54 Era ziua Pregătirii şi începea sâmbăta.
55 Atunci s-au apropiat femeile,
cele care veniseră împreună cu el din Galileea,
au văzut mormântul şi cum era aşezat trupul lui.
56 Apoi s-au întors şi au pregătit arome şi miresme,
iar sâmbăta s-au odihnit după Lege.
Cuvântul Domnului

* forma prescurtată:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,8-9
Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte,
până la moartea pe cruce.
Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele
care este mai presus de orice nume.

EVANGHELIA
Patima Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 23,1-49


1 E În acel timp,
ridicându-se întreaga adunare,
l-au dus la Pilat.
Nu găsesc nicio vină în omul acesta.
2 Şi au început să-l acuze, spunând:
P „L-am găsit pe acesta instigând poporul nostru
şi interzicându-ne să plătim tribut Cezarului
şi spunând că el este Cristos, regele”.
3 E Atunci Pilat l-a întrebat:
A „Tu eşti regele iudeilor?”
E El, răspunzând, i-a zis:
  „Tu o zici!”
4 E Iar Pilat a spus arhiereilor şi mulţimii:
A „Nu găsesc nicio vină în omul acesta”.
5 E Dar ei insistau, spunând:
P „Răzvrăteşte poporul învăţând prin toată Iudeea,
începând din Galileea şi până aici”.
6 E Când a auzit Pilat, a întrebat dacă omul este galileean,
7 iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Irod,
l-a trimis la Irod, care se afla şi el în zilele acelea în Ierusalim.
Irod l-a batjocorit împreună cu soldaţii săi.
8 Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult,
căci de mult timp dorea să-l vadă,
pentru că auzise despre el
şi spera să vadă vreun semn făcut de el.
9 Aşadar, i-a pus multe întrebări,
dar el nu-i răspundea.
10 Arhiereii şi cărturarii erau acolo şi-l acuzau cu înverşunare.
11 Irod împreună cu soldaţii săi, după ce l-au tratat cu dispreţ,
l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare
şi l-au trimis la Pilat.
12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni,
căci mai înainte erau în duşmănie unul cu celălalt.
Pilat l-a lăsat pe Isus la bunul lor plac.
13 Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei,
pe conducători şi poporul
14 şi le-a spus:
A „L-aţi adus la mine pe omul acesta
ca pe un instigator al poporului
şi, iată, judecându-l în faţa voastră,
nu găsesc în omul acesta nicio vină de care îl acuzaţi!
15 De altfel, nici Irod, căci ni l-a trimis înapoi;
iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte!
16 Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”.
17 E De sărbătoarea Paştelui
era necesar ca el să le elibereze pe cineva.
18 Atunci au început să strige împreună:
P „Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Baraba!”
19 E Acesta fusese aruncat în închisoare
din cauza unei revolte făcute în cetate şi din cauza unei crime.
20 Pilat, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou,
21 dar ei strigau:
P „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”
22 E Pentru a treia oară le-a spus:
A „Dar ce rău a făcut acesta?
Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea.
 De aceea îl voi pedepsi şi-l voi elibera”.
23 E Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice
ca el să fie răstignit. Şi strigătele lor predominau.
24 Atunci Pilat a decis să li se îndeplinească cererea.
25 El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare
pentru revoltă şi crimă şi pe care-l ceruseră,
iar pe Isus l-a lăsat în voia lor.
Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine.
26 E Pe când îl duceau,
l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene,
care venea de la câmp,
şi i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus.
27 Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei
care-şi băteau pieptul şi-l plângeau.
28 Întorcându-se către ele, Isus le-a spus:
  „Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine,
ci mai degrabă plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri!
29 Căci, iată, vor veni zile în care veţi spune:
«Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut
şi pieptul care n-a alăptat!»
30 Atunci veţi începe «să spuneţi munţilor: Cădeţi peste noi!
şi colinelor: Acoperiţi-ne!»
31 Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde,
ce se va întâmpla cu cel uscat?”
32 E Împreună cu el mai erau duşi doi răufăcători
ca să fie ucişi.
Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.
33 Când au ajuns la locul numit „Craniul”,
acolo i-au răstignit pe el şi pe răufăcători,
unul la dreapta şi altul la stânga.
34 Atunci Isus a spus:
  „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”
E Apoi, ca să împartă hainele lui, au aruncat sorţii.
Acesta este regele iudeilor.
35 Poporul stătea şi privea,
iar conducătorii îşi băteau joc de el, spunând:
P „Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine,
dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!”
36 E Şi soldaţii îl luau în râs
când se apropiau de el şi-i aduceau oţet,
37 spunând:
P „Dacă tu eşti regele iudeilor,
salvează-te pe tine însuţi!”
38 E Deasupra lui era şi o inscripţie:
„Acesta este regele iudeilor”.
Astăzi vei fi cu mine în paradis.
39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta, spunând:
A „Oare nu eşti tu Cristos?
Salvează-te pe tine şi pe noi!”
40 E Dar celălalt, luând cuvântul şi mustrându-l, i-a spus:
A „Nu te temi de Dumnezeu,
tu care suferi aceeaşi condamnare?
41 Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut;
dar el n-a făcut niciun rău”.
42 E Şi spunea:
A„Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!”
43 E Iar el i-a spus:
  „Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!”
Tată, în mâinile tale
încredinţez sufletul meu.

44 E Era cam pe la ora a şasea
şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua.
45 Soarele s-a întunecat.
Catapeteasma templului s-a sfâşiat la mijloc.
46 Isus a strigat cu glas puternic şi a spus:
  „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”.
E Şi spunând aceasta, şi-a dat duhul.
Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.
47 Centurionul, văzând ceea ce s-a întâmplat,
l-a glorificat pe Dumnezeu, zicând:
A „Cu adevărat, omul acesta era drept”.
48 E Şi toate mulţimile adunate la această privelişte,
văzând cele petrecute,
se întorceau bătându-şi pieptul.
49 Toţi cunoscuţii săi şi femeile care l-au urmat din Galileea
stăteau mai deoparte şi priveau acestea.
Cuvântul Domnului