en-USro-RO

| Login
23 septembrie 2018

Lectionarul Roman

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Duminică, 23 septembrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Pius din Pietrelcina, pr.; Zaharia și Elisabeta
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 25-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã duminicalã
verde, I
Lectionar
Înț 2,12.17-20: Sã-l condamnãm pe cel drept la o moarte rușinoasã!
Ps 53: Domnul este acela care susține viața mea.
Iac 3,16-4,3: Rodul dreptãții este semãnat în pace pentru cei care fac pace.
Mc 9,30-37: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Dacã cineva vrea sã fie primul, sã fie ultimul dintre toți!


LECTURA I

Faţa nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau şi mă scuipau.

Citire din cartea profetului Isaia 50,4-7

4 Domnul mi-a dat o inimă înţeleaptă, ca să ştiu să vorbesc celor deznădăjduiţi. În fiecare dimineaţă el mă trezeşte: de dimineaţă mă trezeşte, ca să ascult ca un ucenic. 5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. 6 Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii spre a fi pălmuiţi şi faţa nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau şi mă scuipau. 7 Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea nu m-au doborât ocările. De aceea le-am oferit o faţă ca de cremene şi ştiu că nu voi rămâne de ruşine.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 21,8-9.17-18a.19-20.23-24 (R.: 2a)

R.: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?

8 Toţi care m-au văzut, au râs de mine,

au clătinat din cap, au strâmbat din buze:

9 „S-a încrezut în Domnul, să-l mântuiască,

să-l scape, pentru că îl iubeşte”. R.

 

17 Iată, o mulţime de câini mă împresoară,

o ceată de nelegiuiţi dau târcoale în jurul meu;

mi-au străpuns mâinile şi picioarele,

18 îmi pot număra toate oasele. R.

 

19 Îşi împart hainele mele între ei

şi trag la sorţi pentru haina mea.

20 Dar tu, Doamne, nu te îndepărta,

tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu. R.

 

23 Voi vesti fraţilor mei numele tău,

te voi lăuda în mijlocul adunării.

24 Cei care vă temeţi de Domnul, aduceţi-i laudă,

toată seminţia lui Iacob, lăudaţi-l. R.

 

LECTURA A II-A

S-a înjosit pe sine; de aceea şi Dumnezeu l-a înălţat.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,6-11

Fraţilor, 6 Isus Cristos rămânând Dumnezeu, nu a ţinut cu orice preţ să apară egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a înjosit pe sine luând firea sclavului şi devenind asemenea oamenilor. După înfăţişare era considerat un om ca toţi ceilalţi. 8 S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce. 9 De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit un nume, care este mai presus decât orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus, toată făptura în cer, pe pământ şi în adâncuri să-şi plece genunchiul 11 şi orice limbă să proclame spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl: Isus Cristos este Domnul!

Cuvântul Domnului


EVANGHELIA

Mult am dorit să mănânc cu voi acest ospăţ de Paşte înainte de a pătimi.

Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 22,14-23,56

E. 14 Când a sosit ceasul, 15 Isus s-a aşezat la masă împreună cu apostolii. El le-a spus:

† „Mult am dorit să mănânc cu voi acest ospăţ de Paşti,

înainte de a pătimi. 16 Căci vă spun: de acum nu voi mai lua parte la acest ospăţ de Paşti, până când nu se va realiza pe deplin în împărăţia lui Dumnezeu”.

E. 17 Luând paharul, a mulţumit şi a spus:

† „Luaţi şi împărţiţi între voi. 18 Vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din rodul viţei de vie, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu”.

 

Faceţi aceasta în amintirea mea.

 

E. 19 Apoi a luat pâinea, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o lor zicând:

† „Acesta este trupul meu dat pentru voi; faceţi aceasta în amintirea mea”.

E. 20 La fel a făcut şi cu paharul, după Cină, zicând:

† „Acest pahar este legământul cel nou prin sângele meu, vărsat pentru voi”.

 

Vai de omul acela care îl vinde pe Fiul Omului.

 

21 Dar iată, mâna celui care mă va vinde este cu mine la masă. 22 Fiul Omului merge precum i-a fost rânduit, dar vai de omul acela care îl va vinde!”

E. 23 Ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei avea să facă aceasta.

 

Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte.

 

24 S-a iscat între ei o neînţelegere: cine dintre ei se pare că este mai mare. 25 Dar el le-a spus:

† „La păgâni, regii poruncesc ca stăpânii şi cei care au puterea pretind să fie numiţi binefăcători. 26 Dar între voi să nu fie aşa: dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, şi cel care porunceşte, precum cel care slujeşte. 27 Căci cine este cel mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Ei bine, eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte. 28 Voi sunteţi aceia care aţi rămas cu mine în încercările mele. 29 Eu vă pun vouă la dispoziţie o împărăţie, precum Tatăl meu mi-a pus-o mie la dispoziţie 30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în împărăţia mea, şi să şedeţi pe tronuri, stăpânind peste cele douăsprezece triburi ale lui Israel”.

 

Când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi.

 

E. 31 Domnul a spus:

† „Simon, Simon, iată, Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; 32 dar eu m-am rugat pentru tine ca să nu piară credinţa ta. De aceea când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi”.

E. 33 El i-a spus:

A. „Doamne, cu tine sunt gata să merg în temniţă şi la moarte”.

E. 34 Dar Isus i-a spus:

† „Îţi spun ţie, Petre, că nu va cânta astăzi cocoşul, până ce nu vei declara de trei ori că nu mă cunoşti”.

Ceea ce s-a scris trebuie să se împlinească în mine.

 

E. 35 Apoi le-a spus:

† „Când v-am trimis fără pungă, desagă şi încălţăminte, aţi dus oare lipsă de ceva?”

E. I-au răspuns:

A. „De nimic”.

E. El le-a zis:

36 „Acum însă cel care are bani în pungă, să-i ia, de asemenea şi cel care are o traistă, şi cel care nu are o sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una, 37 căci vă spun: trebuie să se împlinească în mine acest text al Scripturii: «Cu cei fărădelege a fost pus alături», căci, într-adevăr, cele cu privire la mine se vor împlini”.

E. 38 Ei au spus:

A. „Doamne, iată aici două săbii”.

E. El le-a spus:

† „Ajung”.

 

În agonie Isus se ruga cu multă stăruinţă.

 

E. 39 Isus, ieşind, s-a dus ca de obicei spre Muntele Măslinilor, iar ucenicii l-au urmat. 40 Când au sosit în acel loc, le-a spus:

† „Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită”.

E. 41 El s-a îndepărtat de ei, ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind s-a rugat, zicând:

42 „Părinte, dacă vrei, îndepărtează de la mine acest pahar. Dar nu voia mea, ci a ta să se facă”.

E. 43 Atunci a apărut un înger din cer pentru a-l întări. Şi, cuprins de nelinişte, se ruga cu mai mare stăruinţă, 44 iar sudoarea s-a transformat în picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45 Ridicându-se din rugăciune, a venit la ucenicii săi şi i-a găsit dormind din cauza întristării. 46 Le-a spus:

† „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită”.

 

Iuda, cu o sărutare îl trădezi pe Fiul Omului?

 

E. 47 Pe când vorbea încă, iată, a apărut o mulţime de oameni. Cel care se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-l sărute. 48 Dar Isus l-a întrebat:

† „Iuda, cu o sărutare îl trădezi pe Fiul Omului?”

E. 49 Cei din preajma lui, văzând ce avea să se întâmple, i-au spus:

A. „Doamne, să lovim cu sabia?”

E. 50 Unul dintre ei a lovit un slujitor al marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Isus a răspuns:

† „Lăsaţi, până aici!”

E. Şi atingându-i urechea, l-a vindecat. 52 Apoi Isus a spus către arhiereii, căpeteniile templului şi către bătrânii care veniseră asupra lui:

† „Ca la un tâlhar aţi venit cu săbii şi ciomege. 53 În fiecare zi am fost în mijlocul vostru în templu şi nu m-aţi arestat. Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului”.

 

Şi ieşind, Petru a plâns amar.

 

E. 54 L-au prins pe Isus şi l-au dus în casa marelui preot. Petru îl urma de departe. 55 Fusese aprins un foc în mijlocul curţii şi şedeau împrejur; era şi el printre ei. 56 O servitoare, văzându-l şezând la foc, uitându-se bine la el, a zis:

A. „Şi acesta era cu el”.

E. 57 Petru a tăgăduit:

A. „Femeie, nu-l cunosc”.

E. 58 După câtva timp, văzându-l un altul, i-a zis:

A. „Şi tu eşti dintre ei”.

E. Petru însă a răspuns:

A. „Măi omule, nu sunt”.

E. 59 Cam după un ceas, un altul susţinea:

A. „Într-adevăr şi acesta era cu el, căci este galilean”.

E. Petru a spus:

A. 60 „Măi omule, nu înţeleg ce vrei să spui”.

E. Îndată, pe când mai vorbea încă, a cântat un cocoş. 61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoşul, mă vei renega de trei ori”. 62 Şi, ieşind afară, a plâns amar.

 

Ghiceşte, profetule, cine te-a lovit.

 

E. 63 Iar oamenii care îl păzeau pe Isus îşi băteau joc de el, îl loveau

64 şi, acoperindu-i faţa, îl întrebau:

A. „Ghiceşte, profetule, cine te-a lovit?”

E. 65 Şi hulindu-l, multe alte insulte aruncau asupra lui.

 

L-au dus în Sinedriu.

 

66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi l-au dus pe Isus în faţa Sinedriului. Ei i-au zis:

A. „Spune-ne nouă dacă eşti Cristos”.

E. 67 El le-a răspuns:

† „Dacă vă spun nu mă veţi crede; 68 iar dacă vă întreb nu-mi veţi răspunde. 69 De acum însă Fiul Omului va şedea la dreapta lui Dumnezeu cel puternic”.

E. 70 Toţi au zis:

A. „Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?”

E. El a răspuns:

† „Da, sunt”.

E. 71 Ei au zis:

A. „Ce ne mai trebuie vreo mărturie când noi înşine am auzit din gura lui?”

E. 23,1 În acel timp, ridicându-se mai marii poporului, fariseii şi cărturarii, l-au dus pe Isus înaintea lui Pilat.

 

Nu găsesc nici o vină în omul acesta.

 

2 Au început să-l învinuiască, zicând:

P. „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru; ne împiedică să dăm tribut cezarului şi zice că el este regele Mesia.

E. 3 Pilat l-a întrebat:

A. „Tu eşti regele iudeilor?”

E. Isus a răspuns:

† „Tu spui”.

E. 4 Pilat a zis către arhierei şi către mulţime:

A. „Nu găsesc nici o vină în omul acesta”.

E. 5 Dar ei stăruiau, zicând:

P. „Răzvrăteşte poporul, învăţând prin toată Iudeea,

începând din Galileea până aici”.

E. 6 Pilat auzind aceasta, a întrebat dacă omul este galilean. 7 Şi, aflând că este de sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în zilele acelea.

 

Irod l-a batjocorit împreună cu soldaţii săi.

 

8 Irod, văzându-l pe Isus, s-a bucurat mult; de multă vreme dorea să-l vadă, pentru cele auzite despre el şi nădăjduia să-l vadă făcând vreo minune. 9 Irod i-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Arhiereii şi cărturarii erau de faţă şi îl învinuiau cu îndârjire. 11 Irod, împreună cu soldaţii săi, l-au tratat cu dispreţ şi-au bătut joc de el; apoi l-au îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi l-au trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în duşmănie.

 

Pilat l-a lăsat pe Isus la bunul lor plac.

 

13 Pilat i-a chemat pe arhierei, pe căpetenii şi poporul 14 şi le-a spus:

A. „L-aţi adus la mine pe omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată, eu, anchetându-l în faţa voastră, nu l-am găsit vinovat de nici una din faptele de care voi îl învinuiţi. 15 De altfel nici Irod n-a găsit, căci mi l-a trimis înapoi. Aşadar, el n-a săvârşit nimic pentru ca să merite moartea. 16 Deci îl voi pedepsi şi îl voi elibera”.

E. 17 De Paşti trebuia să le elibereze un vinovat. 18 Ei au strigat cu toţii:

P. „La moarte cu acesta; nouă eliberează-ni-l pe Baraba!”

E. 19 Acesta din urmă fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în oraş şi pentru un omor. 20 Pilat, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou. 21 Dar ei strigau:

P. „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”

 

E. 22 El le-a zis a treia oară:

A. „Dar ce rău a făcut omul acesta? N-am aflat la el nimic pentru care să fie condamnat la moarte. Deci îl voi pedepsi şi îl voi elibera”.

E. 23 Dar ei se înverşunau cerând cu strigăte puternice să fie răstignit

şi strigătele lor se înteţeau. 24 Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea. 25 L-a eliberat pe cel aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor, pe care îl cereau ei, iar pe Isus l-a lăsat la bunul lor plac.

 

Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine.

 

E. 26 Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Isus. 27 După el venea mulţime mare de popor şi femei; acestea îşi băteau pieptul şi-l plângeau. 28 Isus s-a întors spre ele şi le-a spus:

† „Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri. 29 Iată, vin zile în care veţi zice: «Fericite sunt femeile sterile, cele care nu au născut şi nu au alăptat». 30 Atunci se va spune munţilor: «Cădeţi peste noi»; şi dealurilor: «Acoperiţi-ne». 31 Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”

E. 32 Cu el erau duşi şi doi răufăcători ca să fie executaţi.

 

Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.

 

33 Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii,

i-au răstignit acolo pe Isus şi pe făcătorii de rele, unul la dreapta şi altul la stânga.

34 Isus se ruga:

† „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac”.

E. Ca să-şi împartă hainele lui, au tras la sorţi.

 

Acesta este regele iudeilor.

35 Poporul stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de el zicând:

P. „Pe alţii i-a salvat; să se salveze şi pe sine, dacă este Cristos, alesul lui Dumnezeu”.

E. 36 Îl luau în râs şi soldaţii. Ei se apropiau să-i dea oţet

37 şi ziceau:

P. „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!”

E. 38 Deasupra lui era o inscripţie în greceşte, latineşte şi evreieşte:

„Acesta este regele iudeilor”.

 

Astăzi vei fi cu mine în paradis.

 

39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta pe Isus, zicându-i:

A. „Oare, nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine însuţi şi pe noi”.

E. 40 Dar celălalt, răspunzând, îl mustra:

A. „Nu te temi de Dumnezeu, tu care eşti condamnat ca şi el?

41 Pentru noi pedeapsa e meritată, căci primim cele cuvenite pentru faptele noastre; acesta însă nu a făcut nici un rău”.

E. 42 Apoi a adăugat:

A. 43 „Isuse, aminteşte-ţi de mine, când vei veni în împărăţia ta”.

E. Isus i-a spus:

† „Îţi spun adevărul: astăzi vei fi cu mine în paradis”.

 

Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu.

 

E. 44 Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea, 45 căci soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a rupt în două. 46 Isus a strigat cu glas puternic:

† „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul”.

E. Şi spunând aceasta şi-a dat duhul.

 

Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.

47 Sutaşul, văzând cele întâmplate, l-a preamărit pe Dumnezeu zicând:

A. „Într-adevăr, omul acesta a fost drept”.

E. 48 Întreaga mulţime care venise la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorcea bătându-şi pieptul. 49 Toţi cunoscuţii lui Isus stăteau la distanţă; la fel şi femeile care îl însoţiseră din Galileea,

priveau cele ce se petreceau.

 

Iosif a aşezat trupul lui Isus într-un mormânt.

 

50 Atunci a sosit un bărbat cu numele Iosif, membru al Sinedriului; acesta era un om bun şi drept. 51 El nu fusese de acord cu planul şi cu fapta lor; era din Arimateea, oraş din Iudeea, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu. 52 S-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. 53 Apoi l-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu şi l-a aşezat într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni nu fusese pus. 54 Era vineri şi se aprinseseră luminile pentru celebrarea sâmbetei. 55 Femeile care veniseră cu Isus din Galileea, au mers după Iosif; au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui. 56 Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi parfumuri, iar sâmbătă s-au odihnit conform Legii.

Cuvântul Domnului

 

sau forma scurtă:

EVANGHELIA

Mult am dorit să mănânc cu voi acest ospăţ de Paşte înainte de a pătimi.

Patima Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 23,1-49

 

E. 1 În acel timp, ridicându-se mai marii poporului, fariseii şi cărturarii, l-au dus pe Isus înaintea lui Pilat.

 

Nu găsesc nici o vină în omul acesta.

 

2 Au început să-l învinuiască, zicând:

P. „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru; ne împiedică să dăm tribut cezarului şi zice că el este regele Mesia.

E. 3 Pilat l-a întrebat:

A. „Tu eşti regele iudeilor?”

E. Isus a răspuns:

† „Tu spui”.

E. 4 Pilat a zis către arhierei şi către mulţime:

A. „Nu găsesc nici o vină în omul acesta”.

E. 5 Dar ei stăruiau, zicând:

P. „Răzvrăteşte poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici”.

E. 6 Pilat auzind aceasta, a întrebat dacă omul este galilean. 7 Şi, aflând că este de sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în zilele acelea.

 

Irod l-a batjocorit împreună cu soldaţii săi.

 

8 Irod, văzându-l pe Isus, s-a bucurat mult; de multă vreme dorea să-l vadă, pentru cele auzite despre el şi nădăjduia să-l vadă făcând vreo minune. 9 Irod i-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Arhiereii şi cărturarii erau de faţă şi îl învinuiau cu îndârjire. 11 Irod, împreună cu soldaţii săi, l-au tratat cu dispreţ şi-au bătut joc de el; apoi l-au îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi l-au trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în duşmănie.

 

Pilat l-a lăsat pe Isus la bunul lor plac.

 

13 Pilat i-a chemat pe arhierei, pe căpetenii şi poporul 14 şi le-a spus:

A. „L-aţi adus la mine pe omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată, eu, anchetându-l în faţa voastră, nu l-am găsit vinovat de nici una din faptele de care voi îl învinuiţi. 15 De altfel nici Irod n-a găsit, căci mi l-a trimis înapoi. Aşadar, el n-a săvârşit nimic pentru ca să merite moartea. 16 Deci îl voi pedepsi şi îl voi elibera”.

E. 17 De Paşti trebuia să le elibereze un vinovat.

18 Ei au strigat cu toţii:

P. „La moarte cu acesta; nouă eliberează-ni-l pe Baraba!”

E. 19 Acesta din urmă fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în oraş şi pentru un omor. 20 Pilat, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou. 21 Dar ei strigau:

P. „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”

E. 22 El le-a zis a treia oară:

A. „Dar ce rău a făcut omul acesta? N-am aflat la el nimic pentru care să fie condamnat la moarte. Deci îl voi pedepsi şi îl voi elibera”.

E. 23 Dar ei se înverşunau cerând cu strigăte puternice să fie răstignit şi strigătele lor se înteţeau. 24 Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea. 25 L-a eliberat pe cel aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor, pe care îl cereau ei, iar pe Isus l-a lăsat la bunul lor plac.

 

Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine.

 

E. 26 Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Isus. 27 După el venea mulţime mare de popor şi femei; acestea îşi băteau pieptul şi-l plângeau. 28 Isus s-a întors spre ele şi le-a spus:

† „Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri. 29 Iată, vin zile în care veţi zice: «Fericite sunt femeile sterile, cele care nu au născut şi nu au alăptat». 30 Atunci se va spune munţilor: «Cădeţi peste noi»; şi dealurilor: «Acoperiţi-ne». 31 Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”

E. 32 Cu el erau duşi şi doi răufăcători ca să fie executaţi.

Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.

 

33 Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii, i-au răstignit acolo pe Isus şi pe făcătorii de rele, unul la dreapta şi altul la stânga. 34 Isus se ruga:

† „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac”.

E. Ca să-şi împartă hainele lui, au tras la sorţi.

 

Acesta este regele iudeilor.

 

35 Poporul stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de el zicând:

P. „Pe alţii i-a salvat; să se salveze şi pe sine, dacă este Cristos, alesul lui Dumnezeu”.

E. 36 Îl luau în râs şi soldaţii. Ei se apropiau să-i dea oţet

37 şi ziceau:

P. „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!”

E. 38 Deasupra lui era o inscripţie în greceşte, latineşte şi evreieşte:

„Acesta este regele iudeilor”.

 

Astăzi vei fi cu mine în paradis.

 

39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta pe Isus, zicându-i:

A. „Oare, nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine însuţi şi pe noi”.

E. 40 Dar celălalt, răspunzând, îl mustra:

A. „Nu te temi de Dumnezeu, tu care eşti condamnat ca şi el? 41 Pentru noi pedeapsa e meritată, căci primim cele cuvenite pentru faptele noastre; acesta însă nu a făcut nici un rău”.

E. 42 Apoi a adăugat:

A. 43 „Isuse, aminteşte-ţi de mine, când vei veni în împărăţia ta”.

E. Isus i-a spus:

† „Îţi spun adevărul: astăzi vei fi cu mine în paradis”.

 

Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu.

 

E. 44 Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric peste tot pământul 45 până la ceasul al nouălea, căci soarele s-a întunecat.

Catapeteasma templului s-a rupt în două. 46 Isus a strigat cu glas puternic:

† „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul”.

E. Şi spunând aceasta şi-a dat duhul.

 

Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.

47 Sutaşul, văzând cele întâmplate, l-a preamărit pe Dumnezeu zicând:

A. „Într-adevăr, omul acesta a fost drept”.

E. 48 Întreaga mulţime care venise la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorcea bătându-şi pieptul. 49 Toţi cunoscuţii lui Isus stăteau la distanţă; la fel şi femeile care îl însoţiseră din Galileea, priveau cele ce se petreceau.

Cuvântul Domnului


*E. = Evanghelistul; † = Isus; A. = Alţii; P. = Poporul.