en-USro-RO

| Login
17 octombrie 2018

Lectionarul Roman

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Miercuri, 17 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Ignațiu din Antiohia, ep. m. **; Osea, profet
Liturghierul Roman
Sf. Ignațiu din Antiohia, ep. m. **
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
Fil 3,17-4,1: Patria noastrã este în ceruri 
Ps 33: Domnul mã elibereazã de orice teamã 
In 12,24-26: Dacã bobul de grâu, care cade în pãmânt, moare, aduce rod mult.
Meditatia zilei
Sf. Ignațiu din Antiohia, ep. m. **

LECTURA I

Abraham aştepta cetatea, al cărei arhitect şi constructor este însuşi Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea către Evrei 11,1-2.8-19

Fraţilor, 1 credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada lucrurilor pe care nu le vedem. 2 Când Scriptura dă mărturie despre cei vechi, o face datorită credinţei lor. 8 Datorită credinţei, a ascultat Abraham de chemarea lui Dumnezeu şi a plecat către o ţară care urma să-i fie dată ca moştenire; a plecat fără să ştie unde merge. 9 Datorită credinţei, el s-a stabilit ca un străin în ţara promisă, a trăit într-un cort, la fel Isaac şi Iacob, moştenitorii aceleiaşi făgăduinţe, 10 căci el aştepta cetatea cu temelii solide, al cărei arhitect şi constructor este însuşi Dumnezeu. 11 Datorită credinţei chiar şi Sara, deşi era înaintată în vârstă, a primit puterea de a deveni mamă, pentru că ea se gândise că Dumnezeu va fi credincios promisiunii făcute. 12 Iată pentru ce, dintr-un singur om, şi acela aproape de moarte, au putut să se nască aşa de mulţi oameni, câte stele sunt pe cer şi câte fire de nisip pe malul mării, încât nimeni nu-i poate număra. 13 Toţi aceştia au murit în credinţă, fără să fi ajuns la împlinirea promisiunilor, însă au văzut-o şi au salutat-o de departe, afirmând că pe pământ erau străini şi călători. 14 Însă, a vorbi în acest fel, înseamnă a arăta limpede, că ei erau în căutarea unei patrii. 15 Dacă s-ar fi gândit la aceea pe care o părăsiseră, ar fi avut posibilitatea să se reîntoarcă; 16 de fapt însă ei aspirau către o patrie mai bună, cea din ceruri. De aceea, Dumnezeu nu i-a oprit să-l invoce ca Dumnezeul lor, deoarece el le-a pregătit o cetate cerească. 17 Atunci când a fost pus la încercare, datorită credinţei, Abraham l-a oferit pe Isaac ca jertfă. El oferea pe fiul său unic, după ce primise promisiunile 18 şi auzise acest cuvânt: „Din Isaac ţi se vor naşte urmaşi, care-ţi vor purta numele”. 19 El se gândea că Dumnezeu poate să ajungă până acolo, încât să învie morţii. Iată pentru ce i-a fost redat fiul, şi acesta era un fapt profetic.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Lc 1,69-70.71-72.73-75 (R.: cf. 68)

R.: Fericit este poporul care îi aparţine Domnului.

69 El a înălţat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul său, 70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi din vechime: R.

 

71 să ne mântuiască de duşmanii noştri

şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc;

72 ca să-şi arate îndurarea faţă de părinţii noştri

şi să-şi aducă aminte de legământul său cel sfânt, R.

 

73 de jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru,

că ne va ajuta,

74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri,

să-i slujim fără teamă,

75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui,

în toate zilele vieţii noastre. R.

ALELUIA In 3,16

(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut;

cine crede într-însul are viaţa veşnică. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Cine este acesta, că până şi vântul şi marea îl ascultă?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,35-41

35 Isus vorbise toată ziua mulţimii în parabole. Seara a spus ucenicilor săi: „Să trecem pe malul celălalt”. 36 Părăsind mulţimea, l-au luat pe Isus cu ei în barcă aşa cum era. Şi alte bărci l-au însoţit. 37 Deodată, s-a iscat o furtună puternică; valurile loveau barca atât de tare, încât a început să se umple cu apă. 38 Isus dormea în spatele bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” 39 Trezindu-se, a dojenit vântul şi a spus mării: „Taci! Linişteşte-te!” Vântul s-a potolit şi s-a făcut o linişte deplină. 40 Isus le-a spus: „De ce sunteţi aşa de fricoşi? Nu mai aveţi credinţă?” 41 Ei, fiind cuprinşi de o mare teamă, îşi spuneau între ei: „Cine este omul acesta, că până şi vântul şi marea îl ascultă?”
 
Cuvântul Domnului