en-USro-RO

| Login
5 decembrie 2019

Calendarul zilei

Joi, 5 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Sava, abate
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna 1 din Advent

Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I

 

violet, I

Lectionar

Is 26,1-6: Sã intre neamul cel drept, care se pãstreazã fidel.

Ps 117: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului.

Mt 7,21.24-27: Va intra în împãrãția cerurilor acela care împlinește voința Tatãlui meu.

Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna 1 din Advent
 

Tob 2,10-23; Ps 111; Mc 12,13-17

 

În prima lectură, o frază mi se pare demnă de atenţie: „Din cauza nenorocirii care l-a lovit, (Tobia) a rămas neclintit în frica lui Dumnezeu, aducându-i mulţumiri în toate zilele vieţii sale”. Este impresionant: un om atins de un mare rău aduce mulţumire lui Dumnezeu! Şi totuşi, aceasta este întotdeauna atitudinea justă, chiar în încercări, desigur, că nu din cauza încercării în sine, ci pentru darurile Domnului care continuă să ne fie oferite chiar şi în încercare. Tobia care aduce mulţumire este figura lui Isus care, la ultima cină, mai înainte de pătimirea sa, mulţumeşte Tatălui luând pâinea ce trebuia să devină trupul său, dat pentru noi. Isus a recunoscut în pătimire un dar al Tatălui. După el şi în el, orice încercare este o posibilitate, o ocazie de iubire în unire cu toţi cei care suferă şi, deci, este drept ca noi să mulţumim pentru iubirea pe care Dumnezeu vrea ca să ne-o comunice.

În evanghelia de astăzi, Isus, la întrebarea insidioasă a fariseilor, dă un răspuns simplu şi complex în acelaşi timp, care poate fi explicat în multe moduri. Astăzi mi se pare util să subliniez sensul coerenţei pe care el vrea să-l dea adversarilor săi. „Este sau nu permis ca să plătim impozit cezarului? Trebuie să-l plătim sau nu?” Isus ştie că ei căutau un pretext pentru a-l acuza, dar nu se sustrage: „Aduceţi-mi un dinar ca să-l văd”. I-au adus şi, astfel, demonstrează că ei înşişi folosesc această monedă, că profită de administraţia romană, că prin aceşti bani ei fac comerţ, câştigă, că sunt, deci, inseraţi pentru interesul lor în structura creată de puterea păgână. De ce atunci să nu plătească impozite? Ei vor să refuze aceasta din motive religioase, sau cu pretexte religioase, sau, simplu, din dorinţă de independenţă. Dar Isus scoate în evidenţă incoerenţa lor, spunându-le: dacă acceptaţi imaginea cezarului în viaţa voastră, din coerenţă trebuie să daţi cezarului ceea ce este al cezarului. Şi apoi adaugă: „Şi lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu”, lucru fundamental, dar care nu-l exclude pe celălalt.

În realitate, există în viaţă situaţii nu întru totul logice, dar şi în ele creştinii trebuie să contribuie la binele statului în mod dezinteresat, chiar şi când sunt persecutaţi, pentru a participa la bunătatea lui Dumnezeu. Sfântul Petru scrie în prima sa scrisoare: „Fiţi supuşi oricărei instituţii umane din iubire pentru Domnul”, şi adaugă: „Comportaţi-vă ca oameni liberiY ca servitori ai lui Dumnezeu”. Coerenţa Bisericii nu constă în a accepta totul, ci numai ceea ce contribuie la realizarea binelui. Desigur, viaţa aceasta este destul de dificilă, când e acceptată cu spirit evanghelic pentru a contribui pozitiv la viaţa ţării, cu curajul de a adera sau de a refuza situaţiile, după cum ele răspund sau nu binelui omului.