en-USro-RO

| Login
10 decembrie 2019

Calendarul zilei

Marți, 10 decembrie 2019

Sfintii zilei
Fer. Anton Durcovici, ep. m. **; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Liturghierul Roman
Fer. Anton Durcovici, ep. m. ** 
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
Înț 3,1-9: I-a primit ca pe o jertfã de ardere de tot.
Ps 33(32): Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul!
Rom 8,31b-39: Nimic nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu, care este în Cristos.
In 15,18-21: Nu sunteți din lume, ci eu v-am ales din lume.
Meditatia zilei
Marți din sãptãmâna a 2-a din Advent

Tob 12,1.5-15.20; Tob 13; Mc 12,38-44

 

Evanghelia de astăzi ne ajută să vedem cum trebuie să unim în viaţa noastră de creştini umilinţa, sărăcia, caritatea. La început, Domnul ne pune în gardă împotriva tentaţiei de a căuta stima oamenilor, asemenea cărturarilor, care chiar şi în exercitarea cultului caută aceasta: „Să stea pe primele locuri în sinagogiY fac rugăciuni lungi numai de ochii lumii” şi nu se gândesc că adevăratul cult dat lui Dumnezeu este umilinţa. Desigur, nu este un rău să doreşti stima din partea altora, este normal, însă dacă în ceea ce facem suntem interesaţi doar de căutarea stimei proprii, atunci nu mai suntem demni de aceasta. Dacă ne place „să fim salutaţi de lume prin pieţe, să fim în locurile de frunte la ospeţe”, atunci suntem egoişti şi mândri şi în situaţia de a primi „o aspră condamnare”: sunt cuvintele lui Isus.

Caritatea care îi place lui Dumnezeu este plină de umilinţă, lipsită de orice autocomplăcere. Trebuie să preţuim mult acţiunile în care caritatea şi umilinţa sunt unite, deoarece, astfel, caritatea este salvată de umilinţă şi umilinţa nu este goală, ci slujeşte carităţii. În această pagină a Scripturii vedem cu ce delicateţe Domnul face elogiul acestei femei sărace şi văduve, două atribute care în societatea timpului atrăgeau dispreţ. Îmi amintesc că am ascultat odată lamentările unei văduve care, făcând o ofertă modestă deoarece era foarte săracă, a fost dispreţuită şi, de aceea, era foarte dezolată. I-am relatat atunci această scenă din evanghelie, arătându-i că Domnul nu măsoară ofertele după cantitatea banilor, ci după generozitatea inimii şi priveşte cu mai multă iubire la aceia care dau cu umilinţă, fără să primească recompensă prin preţuirea altora. Îi preţuieşte mai mult decât pe aceia care pot să dea mult şi primesc totodată o recompensă imediată în recunoştinţă, în onorurile care se dau bogaţilor generoşi. Şi îmi amintesc că această femeie a fost cu adevărat consolată, la gândul că este înţeleasă atât de bine de însuşi Domnul. Doi bănuţi ai unei sărace văduve valorează înaintea Domnului mai mult decât o sumă foarte mare dată de un bogat care în oferta sa nu se privează de nimic: „Căci toţi au pus din ceea ce aveau de prisos, pe când ea, cu toată sărăcia ei, a dat tot ce avea, strictul necesar pentru viaţă”.

Aceasta este pomana, căci este „mai bine să dai pomană decât să aduni comori. Căci pomana te scapă de moarte, te curăţă de păcate şi îţi obţine mila lui Dumnezeu şi viaţa veşnică”, cum o spune îngerul lui Tobia şi fiului său, deoarece este un act de caritate adevărată.

Să-i cerem Domnului ca în acţiunile noastre să fie întotdeauna unite caritatea şi umilinţa, pentru ca ele să fie întotdeauna plăcute înaintea ochilor săi.