en-USro-RO

| Login
8 decembrie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 8 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Narcisa, fc.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 11,1-10: El îi va judeca pe cei sãraci cu dreptate.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Rom 15,4-9: Cristos i-a mântuit pe toți oamenii.
Mt 3,1-12: Convertiți-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãția cerurilor!

Evr 2,5-12; Ps 8; Mc 1,21-28

 

Sfânta Scriptură ne prezintă două aspecte cu privire la Isus, aspectul uman şi cel divin. Este bine să înţelegem. La începuturile Bisericii se sublinia aspectul divin; după câteva secole, cu arianismul, s-a scos în evidenţă umanitatea, negându-se divinitatea lui Cristos. Biserica nu putea să rămână cu o viziune parţială şi a insistat asupra celor două naturi într-o singură persoană, aceea a Fiului unic al lui Dumnezeu. Scrisoarea către Evrei subliniază cele două aspecte şi pasajul de astăzi insistă asupra celui uman: „Ce este omul că te gândeşti la el? Puţin timp l-ai coborât mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu cinste şi măreţie şi ai pus toate lucrurile la picioarele lui”.

Isus este omul ideal, în care vocaţia omului în stăpânirea universului se actualizează în mod perfect. În relatarea despre creaţie se citeşte că Dumnezeu l-a constituit pe om stăpân al tuturor creaturilor, dar în starea actuală a lucrurilor, această vocaţie nu poate să fie pe deplin realizată. Numai Cristos, prin moartea şi învierea sa, a obţinut o umanitate reînnoită şi poate avea stăpânirea asupra întregii creaţii.

În evanghelie vedem că Isus, la începutul predicării sale, demonstrează această autoritate, provocând stupoare în rândul oamenilor. Sfântul Marcu relatează în modul său caracteristic: el vede lucrurile ca şi cum s-ar fi desfăşurat atunci sub ochii săi şi spune că toate s-au petrecut „îndată”: îndată, în zi de sâmbătă a intrat în sinagogă, îndată un om care se găsea acolo a început să strige, îndată faima lui s-a răspânditY Aici Marcu pune în evidenţă două trăsături importante ale ministerului lui Isus. Prima este aceasta: „El învăţa ca unul care are putere, şi nu în felul cărturarilor”, nu ca rabinii care mereu apelau la autoritatea Scripturilor, spunând: „În Biblie este scris aceasta şi aceasta”, sau în felul unui maestru de demult, sau al tradiţiei. Isus vorbea cu autoritate: este Fiul lui Dumnezeu şi poate vorbi ca un maestru mai presus de care nu există un altul. Aceasta este foarte clar în predica de pe munte: „Aţi auzit că s-a spus celor de demultY Dar eu vă spunY„, şi Isus dă o poruncă diferită, mai perfectă.

Celălalt lucru care surprinde oamenii este că, în faţa lui Isus, demonii, duhurile rele se simt în pericol şi de aceea se forţează să lupte, dar, în acelaşi timp, se demască: „Un om posedat de un duh necurat a început să strige: Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi!” În faţa lui Isus nu a putut decât să arate cine este, căci Isus l-a izgonit: „Isus l-a dojenit cu asprime: Taci şi ieşi din omul acesta!”, şi de această dată cu o mare autoritate. Isus nu posedă deci numai autoritatea unui maestru care învaţă o doctrină, ci autoritate chiar şi asupra duhurilor necurate şi lumea este foarte surprinsă: „Ce înseamnă aceasta?”

Să-i cerem Domnului Isus să se manifeste şi înaintea noastră cu această dublă autoritate. Să-i cerem adică să ne descopere din ce în ce mai mult învăţătura sa, să ne deschidă inima atunci când el ne descoperă, aşa cum a făcut-o cu discipolii de la Emaus, sensul Scripturilor, şi să îndepărteze tot răul care mai există în fiinţa noastră. Botezul ne-a eliberat de diavol, dar în noi există încă multe lucruri rele: spiritul discordiei, spiritul complăcerii deşarte, spiritul egoismuluiY E necesar ca prezenţa lui Isus să demaşte aceste rele şi să le îndepărteze, eliberându-ne de rău.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.