en-USro-RO

| Login
8 decembrie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 8 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Narcisa, fc.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 11,1-10: El îi va judeca pe cei sãraci cu dreptate.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Rom 15,4-9: Cristos i-a mântuit pe toți oamenii.
Mt 3,1-12: Convertiți-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãția cerurilor!

Evr 5,1-10; Ps 109; Mc 2,18-22

 

Evanghelia de astăzi proclamă noutatea creştină, noutatea unei vieţi unite cu Cristos. Domnul însuşi inaugurează această noutate, oferindu-i lui Dumnezeu nu atât lucruri convenţionale, cât propria viaţă, cum citim în Scrisoarea către Evrei.

„Discipolii lui Ioan şi fariseii făceau posturi”: ei se preocupau de lucruri ataşate vieţii, ca penitenţe alese pentru a-l onora pe Dumnezeu şi se gândeau că acestea sunt cele mai importante. În viaţa lui Isus însă, lucrul cel mai important este însăşi existenţa sa, nu ceea ce i se suprapune ca o ceremonie sau o penitenţă suplimentară. Cristos este preotul şi nu oferă sacrificii convenţionale („daruri şi jertfe”), ci însăşi viaţa proprie: „În zilele vieţii sale pământeşti, a înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri către Dumnezeu”. Este drama vieţii sale transformată în ofrandă adusă lui Dumnezeu.

Această transformare cere intense rugăciuni, nu se împlineşte cu o simplă intenţie a spiritului, ci printr-o luptă, cum este descris în Scrisoarea către Evrei, care aminteşte lupta agoniei. Isus a luptat împotriva dificultăţilor vieţii, împotriva necesităţii pătimirii, a luptat în rugăciune pentru ca toate acestea să fie transformate într-o ofrandă plăcută şi demnă de Dumnezeu, plină de Duhul Sfânt.

E ceea ce Isus aşteaptă de la noi: transformarea vieţii în sacrificiu, nu lucruri care se suprapun vieţii. Desigur, este necesar să facem şi aceste lucruri, ca exerciţii de rugăciune şi de mortificare, care ne ajută să ne transformăm viaţa, dar lucrul cel mai important este această transformare, a face din viaţa noastră o ofrandă pentru Dumnezeu, cum spune sfântul Paul în Scrisoarea către Romani (cf. Rom 12).

Când participăm la Liturghie, trebuie să ne reamintim această necesitate şi să oferim viaţa noastră în unire cu sacrificiul şi victoria lui Cristos. Vorbesc de viaţa concretă, cu toate bucuriile, dificultăţile, cu ispitele, cu dorinţele şi speranţele ei. Aceasta este ofranda pe care o vrea Domnul: sacrificiul transformării vieţii noastre, pe care însuşi Duhul lui Isus o realizează în noi, dacă suntem ascultători faţă de acţiunea sa.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.