en-USro-RO

| Login
9 decembrie 2019

Calendarul zilei

Luni, 9 decembrie 2019

Sfintii zilei
† NEPRIHÃNITA ZÃMISLIRE
Sf. Juan Diego Cuahtlatoatzin
Liturghierul Roman
† NEPRIHÃNITA ZÃMISLIRE
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã proprie
alb, P
Lectionar
Gen 3,9-15.20: Voi pune dușmãnie între tine și femeie.
Ps 97: Cântați Domnului un cântec nou, pentru cã a fãcut lucruri minunate!
Ef 1,3-6.11-12: Ne-a ales în Cristos mai înainte de întemeierea lumii.
Lc 1,26-38: Bucurã-te, o, plinã de har, Domnul este cu tine!
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 2-a din Advent

Evr 6,10-20; Ps 110; Mc 2,23-28

 

Prima lectură este destul de complicată, dar gândul fundamental este simplu şi foarte important: păstrarea speranţei: „Fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă, pentru ca speranţa voastră să se realizeze din plin”.

Speranţa dă tinereţe, dă dinamism, în timp ce fără ea omul îmbătrâneşte chiar dacă are douăzeci de ani şi, ceea ce este mai rău, poate să se întâmple ceea ce sfântul Paul spune în Scrisoarea către Romani cu privire la păgâni, care, în disperare, lipsiţi de orice scop în viaţă, se lasă antrenaţi în toate păcatele.

Dumnezeu, spune Scrisoarea către Evrei, pentru a confirma speranţa noastră, s-a adaptat modelelor umane şi a jurat: i-a jurat lui Abraham, a jurat pentru noiY Şi ne-a dat un mare preot, desăvârşit, pe Cristos. Glorificarea sa este şi a noastră, pentru că el ne reprezintă şi, de aceea, speranţa noastră e ca „o ancoră, care pătrunde dincolo de vălul sanctuarului”, adică în cer, şi ne dă siguranţa că vom intra şi noi în urma lui Isus.

Dar dincolo de aceste mari motive de speranţă, Isus în viaţa sa istorică ne-a dat multe altele, să spunem mici, dar semnificative. În evanghelia de astăzi, spre exemplu, vedem delicateţea sa în a apăra discipolii acuzaţi de violarea sabatului.

În alte ocazii el era preocupat de oboseala lor: „Veniţi deoparte şi odihniţi-vă puţin!”; îi numea prieteni; a arătat milă pentru mulţimile care îl urmau; laudă gestul sărmanei femei care pune pe ascuns darul ei în cutia milei la templu; plânge la moartea lui LazărY în mii de moduri ne-a demonstrat iubirea sa, delicata sa prietenie, înţelegerea sa, chiar mai înainte de dovada finală.

Fac o altă scurtă reflecţie. În apărarea discipolilor contra acuzelor fariseilor, Isus aduce argumente comune şi principii noi: „Sâmbăta este făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă!” Afirmaţia sa trebuie să fi fost neaşteptată şi surprinzătoare: maestrul relativiza valoarea sabatului! În Vechiul Testament era vorba despre o valoare absolută, şi Moise, din porunca lui Dumnezeu, a poruncit să fie daţi la moarte cei care n-o respectă; Isus acum pune valoarea persoanei umane, drepturile sale, mai presus de această normă pe care israeliţii o considerau intangibilă.

Evanghelia este împotriva oricărei rigidităţi oarbe, contra oricărui fanatism; ea cere sacrificiu de sine, dar întotdeauna în lumina milostivirii lui Dumnezeu. Paul scria în Scrisoarea întâi către Corinteni: „Chiar dacă mi-aş da trupul meu să fie ars, dacă nu aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic”.

În această direcţie merge mişcarea pentru unitatea creştinilor. Chiar şi Biserica Catolică, asemenea orcărui grup religios, ar putea avea tendinţa de a absolutiza, dar păstrează această conştiinţă şi se lasă cu docilitate condusă de Duhul lui Isus pe drumul milei.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.