en-USro-RO

Inregistrare | Login
20 ianuarie 2018

Calendarul zilei

20 ianuarie 2018
Echilibrul

    Un domn întâlni într-o seară un beţiv mergând în patru labe pe stradă. Se apropie de el şi-l întrebă:
    – Ce ai, om bun, ai pierdut ceva?
    – Am pierdut, domnule, am pierdut – răspunse beţivul. Am pierdut echilibrul şi nu mai sunt în stare să-l găsesc.

    De la echilibru vine echilibrat, iar echilibrat este ceea ce este drept, adevărat, la locul său, dintr-o bucată.
    Atunci când se pierde viziunea supranaturală, atunci când nu se trăieşte de faţă cu Dumnezeu, atunci când valoarea lucrurilor nu se măsoară prin ceea ce este de folos sau nu pentru cer, atunci se pierde echilibrul.
    Iar când se pierde echilibrul, se ajunge să se meargă în patru labe, târâş.

Text preluat din volumul: De vorbă cu Isus. A te ruga cu… un zâmbet zilnic

Fap 2,14.22-32; Ps 15; Mt 28,8-15

Văzând îngerii care le-au anunţat învierea, femeile au fost cuprinse de frică şi, în acelaşi timp B spune Matei B de o bucurie mare. Dar bucuria nu a putut fi deplină până când Isus nu avea să li se arate. Şi Isus a venit: „Bucuraţi-vă!” Acum bucuria este completă: ele pot să-i fie aproape, să-i cuprindă din nou picioarele, să-l adore: Este Domnul! Este Domnul care a înviat!

Isus este acela, aşa cum o spune psalmul, care arată calea vieţii, ne umple de bucurie cu prezenţa sa, pentru că el este prezenţa vizibilă a lui Dumnezeu invizibil.

Întâlnirea cu Isus înviat, pentru aceste femei, devine ocazie pentru o misiune: nu pot să rămână liniştite alături de Isus pentru a se bucura de prezenţa sa, bucuria le-a fost dată în vederea unei misiuni: „Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei, ca să meargă în Galileea; acolo mă vor vedea”. Şi pentru noi bucuria învierii devine îndemn la vestire, la misiune. Când Isus ne dă bucuria de a-i sta alături, de a contempla chipul său, acest lucru se întâmplă pentru ca noi, mai apoi, să dăm această bucurie tuturor fraţilor şi surorilor noastre.

În a doua parte a evangheliei vedem un al doilea efect al luminii învierii, un efect negativ pentru cine nu este dispus să-l primească. Soldaţii care erau de pază şi bătrânii complotează împreună, refuzând să vadă lumina: „Să spuneţi aşa: ucenicii lui au venit noaptea şi l-au furat pe când noi dormeam”. Sfântul Augustin îi ia peste picior pe aceştia spunând: „Dacă dormeau, cum au putut să-i vadă pe ucenicii care furau trupul?” Mărturia lor se destramă de la sine.

Vor fi întotdeauna oameni care caută să ascundă adevărul, care, închizându-se luminii divine, se refugiază în comploturile lor apărându-şi interesele, îndepărtându-se tot mai mult de simplitatea adevărului şi adăugând confuzie după confuzie.

Numai cine se deschide adevărului este în pace şi poate să meargă înainte cu deplină simplitate.

Să-i cerem Domnului darul de a fi complet deschişi luminii sale şi complet disponibili misiunii care derivă din ea.