en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

Fap 3,1-10; Ps 104; Lc 24,13-35

Reîntâlnim astăzi relatarea lucană a celor doi discipoli din Emaus care este preţioasă pentru noi, nu numai întrucât corespunde sentimentelor noastre, ci şi pentru motivul că este construită oarecum ca o Liturghie.

De atâtea ori în faţa misterului lui Cristos suntem debusolaţi, trişti, mergem înainte cu bunul-simţ, îndepărtându-ne de Ierusalim. Avem atunci nevoie de prezenţa lui Cristos care să ne lumineze, să ne încălzească şi să ne readucă la Ierusalim, adică spre viaţa noastră zilnică de mărturie, profund transformaţi.

Ajungem la Liturghia duminicală cu preocupările noastre, cu dificultăţile noastre, chiar dacă cu inima grea şi blocată, asemenea celor doi ucenici de la Emaus.

Şi ne întâmpină liturgia cuvântului: Isus ne explică Scripturile. Fără cuvântul său noi am rămâne orbi, nu am înţelege nimic. Dar dacă, începând cu Moise şi profeţii, ne explică, în toate, Scripturile referitoare la el, inimile noastre ard şi ochii noştri se luminează.

Apoi vine a doua parte a Liturghiei, liturgia euharistică, sacrificiul: Isus ia pâinea, o binecuvântează, o frânge şi o distribuie. „Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut”.

Luca ne povesteşte un fapt care s-a întâmplat, dar nu numai, el se adresează în acelaşi timp tuturor creştinilor şi îi invită să-l recunoască pe Cristos „frângând pâinea”, în Euharistie, care este cu adevărat prezenţa lui Cristos înviat în mijlocul nostru.

Liturghia este desigur memorialul sacrificiului, dar este în acelaşi timp prezenţa sa vie, prin care ne comunică viaţa sa nouă. Este Cristos cel înviat care ni se dăruieşte. A înviat pentru că a suferit şi a înnoit omul prin sacrificiul său: pentru aceasta el poate face ca noi să trăim împreună cu el noutatea vieţii. Tot misterul pascal se reînnoieşte la Liturghie.

Să cerem Domnului harul unei credinţe vii în prezenţa sa în Liturghie: el este în cuvântul său, el este în Euharistie, cu trupul său înviat care păstrează semnele glorioase ale pătimirii sale.