en-USro-RO

| Login
20 mai 2018

Calendarul zilei

Duminică, 20 mai 2018

Sfintii zilei
† COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE)
Ss. Bernardin din Siena, pr.; Lidia, ucenica sf. Paul
Liturghierul Roman
† COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE)
Liturghie proprie, Gloria, Secvențã, Credo, prefațã proprie, Aleluia, Aleluia (la final)
roșu, P
Lectionar
Fap 2,1-11: Au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început sã vorbeascã.
Ps 103: Trimite, Doamne, Duhul tãu și reînnoiește fața pãmântului! (sau Aleluia.)
Gal 5,16-25: Rodul Duhului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, bunãvoința, fidelitatea, blândețea, cumpãtarea.
In 15,26-27;16,12-15: Duhul adevãrului vã va cãlãuzi în tot adevãrul.
Meditatia zilei
† COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE) 


Fap 4,1-12; Ps 117; In 21,1-14

Evanghelia de astăzi este una care introduce un climat primăvăratic, plin de farmecul misterului. Apostolii sunt pe lacul Genezaret, în locurile unde au trăit cu Isus. Acum, prezenţa continuă a lui Isus s-a încheiat şi ei s-au întors la munca lor obişnuită de pescari, şi această noapte este una fără succes.

În zori, Isus apare, asemenea luminii blânde care se ridică, înaintea ochilor obosiţi ai acestor oameni. Ei nu-l aşteptau: au văzut, în lumina crescândă a zorilor, că pe ţărm era cineva, dar nu l-au recunoscut.

Isus se face recunoscut în gesturile sale, unul extraordinar B pescuirea minunată B altele mult mai simple şi familiare. A pregătit pâinea şi peştele şi îi invită cu iubire: „Veniţi şi mâncaţi”. Apoi ia pâinea şi, de asemenea, peştele, cum o făcuse de atâtea ori mai înainte.

Se pare că Isus, în loc să-şi manifeste toată gloria sa, a voit mai degrabă să-i pregătească pe discipoli pentru prezenţa sa misterioasă, care după înviere este prezenţă universală: acum Isus este prezent oriunde, într-o manieră divină, dar, de asemenea, cu umanitatea sa. Şi, pe de altă parte, i-a pregătit şi pentru a nu repeta eroarea capilor iudeilor, care nu au ştiut să-l recunoască pe Isus în umilinţa sa. Ei au dat la o parte această piatră, care în ochii lor era meschină, lipsită de orice valoare, în timp ce el era piatra aleasă de Dumnezeu.

Dacă creştinii ar fi fost impresionaţi de gloria vizibilă a Celui Înviat, ar fi fost tentaţi să caute întotdeauna această glorie externă, şi numai în ea să-l recunoască pe Isus. În schimb, ei au fost chemaţi să caute o glorie divină, care nu este exterioară; sunt chemaţi să-l recunoască pe Isus în fraţii lor: pentru aceasta, Isus se face asemenea lor, chiar şi după înviere. Sunt chemaţi să-l recunoască pe Isus care se face prezent în cei mai săraci, în cei mai umili, în cei mai nevoiaşi: acolo trebuie creştinii să recunoască gloria sa, gloria misterioasă a Domnului lor şi puterea acţiunii sale divine, care împlineşte minuni prin mijloacele cele mai simple şi umile.

Această scenă evanghelică este un mare dar al Domnului, care ne ajută să recunoaştem prezenţa sa adevărată şi eficace şi în viaţa noastră zilnică şi atât de simplă.