en-USro-RO

| Login
24 septembrie 2018

Calendarul zilei

Luni, 24 septembrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Gerard, ep. m.
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 25-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, I
Lectionar
Prov 3,27-34: Domnul îi urãște pe cei rãi.
Ps 14: Cine va locui, Doamne, în corturile tale?
Lc 8,16-18: Candela se pune pe candelabru, pentru ca toți cei care intrã sã vadã lumina.
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 25-a de peste an

Fap 4,13-21; Ps 117; Mc 16,9-15

Nu este foarte confortant refrenul pe care Marcu îl repetă în acest rezumat al apariţiilor.

Maria Magdalena vine şi anunţă discipolilor că l-a văzut pe Domnul înviat, „dar ei nu i-au dat crezare”.

Cei doi care se îndreptaseră spre Emaus şi care au mers cu Isus s-au întors şi au povestit, „dar ei nu au voit să creadă”. La sfârşit, Isus le apare celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă, „şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu au dat crezare celor care îl văzuseră înviat”.

Învierea este un mister al credinţei, şi în apostoli, ca şi în noi, exista o anumită rezistenţă faţă de credinţă. Pare straniu: învierea este misterul bucuriei, al marii bucurii, al bucuriei divine, pentru ce să nu credem? Şi totuşi, realmente există în noi o rezistenţă: în locul acestei bucurii divine, noi preferăm tristeţea umană.

Este straniu, repet, dar aşa este, pentru că această bucurie divină ne conduce la cele de sus, şi noi, dimpotrivă, preferăm să rămânem aici, jos, cu preocupările noastre, cu tristeţile noastre, cu interesele noastre umane. În fond, e tocmai iubirea aceea care ne face să acţionăm aşa, şi nu numai în lucrurile materiale, ci şi în viaţa spirituală. În loc de a primi cu inimă largă bucuria divină, preferăm să găsim mereu, în noi şi în cine ne este alături, motive de preocupare şi de tristeţe. Spunem că vrem fericirea, dar în realitate, din egoism, din cauza amorului propriu, suntem mai ataşaţi de tristeţea noastră.

„Leapădă-te de tine însuţi, renunţă la tristeţe, pentru că tristeţea este mama dubiului şi a erorii”, spune un autor creştin al secolului al doilea. Sub efectul tristeţii vedem lucrurile în obscuritatea iubirii de sine, a iubirii iluziilor noastre, în loc să le vedem în lumina divină, în lumina învierii.

Renunţă la tristeţe, primeşte bucuria divină, primeşte credinţa.

Chiar dacă sunt multe lucruri care nu merg tocmai bine, Isus a înviat şi el ne dă biruinţă. Să primim biruinţa pascală a lui Isus cu inimă largă şi plină de bucurie.