en-USro-RO

| Login
15 decembrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 15 decembrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Virginia, vãduvã
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet, II, PP
Lectionar
Sir 48,1-4.9-11: S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Ps 79: Dumnezeule, fã sã strãluceascã fața ta și vom fi mântuiți!
Mt 17,10-13: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

Fap 6,1-7; Ps 32; In 6,16-21

Şi evanghelia de astăzi aduce în atenţie un episod care pregătea discipolii în vederea misterului morţii şi învierii lui Isus şi care are multe puncte de convergenţă cu acest mister. Isus care merge pe mare este prefigurarea lui Isus care trece biruitor prin moarte. În Sfânta Scriptură, de multe ori, moartea este comparată cu marea. „Mă înconjurau valurile morţiiY Valuri înspăimântătoare mă ameninţăY„: este un mod simbolic de a vorbi despre suferinţă, despre chinurile morţii. În mod normal, în mare, un om se îneacă. Aici Isus merge pe mare, şi astfel, se prezintă ca un învingător al morţii.

„Marea era agitată, pentru că sufla un vânt puternic”. Ea este imaginea furtunii pătimirii, a teribilelor suferinţe care i-au împrăştiat pe discipoli. Dar Isus, în mijlocul furtunii, merge pe mare şi se apropie de barcă. Ucenicilor le este frică, şi în timpul pătimirii, şi în momentul învierii, dar Isus li se prezintă prin cuvintele: „Eu sunt! Nu vă temeţi!” Şi după pătimire, Isus înviat li s-a prezentat ca un învingător al morţii şi le-a spus: „Eu sunt! Pace vouă, nu vă temeţi!”

Sfântul Marcu, relatând acelaşi episod, spune că ucenicii, văzându-l pe Isus mergând pe mare, credeau că văd o fantomă, şi acelaşi cuvânt revine în relatările apariţiilor Celui Înviat. Luca va scrie că ucenicii, la vederea lui Isus înviat, au fost cuprinşi de teamă pentru că ei credeau că văd o fantasmă şi Isus i-a asigurat şi le-a dovedit că era cu adevărat el.

După ce l-au recunoscut pe Isus, spune evanghelia de astăzi, „voiau să-l ia în luntre şi îndată luntrea a ajuns la locul spre care mergeau”. Când este acceptat Isus în misterul pătimirii şi învierii sale, atunci putem să ajungem la ţărm: putem să găsim cu adevărat lumina şi pacea lui Dumnezeu. Însă e necesar să-l acceptăm pe Isus ca învingător al morţii, ca înviat după moarte, să acceptăm prezenţa sa misterioasă. „Eu sunt! Nu vă temeţi!”

Să-i cerem Domnului harul de a-l recunoaşte în viaţa noastră când se prezintă ca acela care merge pe mare, de a nu ne teme, ci de a ne abandona lui cu toată încrederea.