en-USro-RO

| Login
20 octombrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 20 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Cornel, centurion; Maria Bertilla, cãlug.
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 28-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV
Lectionar
Ef 1,15-23: L-a stabilit pe Cristos cap peste Biserica întreagã, care este trupul sãu.
Ps 8: Tu, Doamne, l-ai pus pe Fiul tãu stãpânitor peste toate.
Lc 12,8-12: Duhul Sfânt vã va învãța ce trebuie sã spuneți.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 28-a de peste an

Fap 6,8-15; Ps 118; In 6,22-29

În această evanghelie aş vrea să subliniez două lucruri. Primul este modul în care Ioan îşi aminteşte minunea înmulţirii pâinilor. El spune că bărcile ajunseseră „în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâine, după ce Domnul mulţumise”. Această „aducere de mulţumire” mi se pare importantă, minunea a fost pusă în legătură cu mulţumirea Domnului. Mai înainte de a împlini acest „semn”, Isus spune rugăciunea de binecuvântare, rugăciunea cu care este binecuvântat Dumnezeu, cu care i se mulţumeşte, aşa cum a făcut-o la ultima cină.

Aceasta este o profundă lecţie pentru noi: dacă vrem „să înmulţim pâinea”, trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce avem. Când, mulţumind Domnului, dăm ceva altora, e ca şi cum s-ar multiplica ceea ce dăm, pentru că îl punem în contact cu generozitatea lui Dumnezeu, cu bunătatea sa, şi darul nostru este mult mai mare, pentru că nu mai este doar un simplu dar uman.

Aş vrea, de asemenea, să punctez şi finalul textului evanghelic, unde găsim o opoziţie între gândul iudeilor şi acela al lui Isus cu privire la lucrări. „Ce trebuie să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”, au întrebat iudeii. Şi Isus răspunde că există o singură lucrare a lui Dumnezeu: să credeţi în acela pe care l-a trimis el. Iudeii se simt capabili să împlinească lucrările lui Dumnezeu; ei se gândesc la poruncile pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise: ei le împlinesc şi Dumnezeu îi va răsplăti.

Isus, în schimb, va face o lucrare pe care numai Dumnezeu o poate împlini, pentru că numai Dumnezeu poate să dea credinţa. Este o lucrare care, desigur, nu le exclude pe celelalte, dar care se împlineşte în orice lucrare cerută de Dumnezeu. Şi tocmai de aceasta trebuie să ne preocupăm: să corespundem la lucrarea lui Dumnezeu în fiecare dintre lucrările noastre, adică să fim deschişi pentru a primi credinţa ca dar al lui Dumnezeu în orice acţiune pe care o facem cu ajutorul său şi pentru el. Aşa suntem creştini: dacă în orice lucrare îl lăsăm liber pe Dumnezeu să facă legătura între noi şi Fiul său Isus, o legătură de credinţă totală, în aşa fel încât orice acţiune a noastră să fie o ocazie pentru a ne lepăda de noi înşine şi de a ne sprijini tot mai mult pe Isus, Domnul. În felul acesta, lucrările noastre vor fi „lucrările lui Dumnezeu” şi vom împlini în noi opera sa.

„Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” înseamnă că Dumnezeu ne hrăneşte, în fiecare dintre acţiunile noastre, în mod discret, misterios; ne hrăneşte fiinţa noastră spirituală, care este omul credinţei, când noi „împlinim lucrările lui Dumnezeu”.