en-USro-RO

| Login
24 octombrie 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 24 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.
Liturghierul Roman
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an
Liturghie la alegere, prefață comună
verde (alb), I, LP
Lectionar
Ef 3,2-12: Acum este revelat misterul lui Cristos că păgânii sunt împreună-moștenitori ai promisiunii.
Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6: Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Lc 12,39-48: Cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Meditatia zilei
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an

Fap 11,19-26; Ps 86; In 10,22-30

În evanghelia de astăzi, atenţia mea se opreşte asupra acestei fraze: „Voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele”. E o frază puţin ciudată, sau cel puţin noi ne-am fi aşteptat la o altă conexiune: „Voi nu sunteţi oile mele, pentru că nu credeţi”, ceea ce ar părea mai natural: cine crede aparţine turmei lui Cristos; pentru a aparţine turmei lui Cristos, am spune noi, trebuie să credem. Isus, în schimb, inversează cauza şi efectul: „Voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele”.

Regăsim relaţia cu Dumnezeu Tatăl ca o condiţie a adeziunii la Cristos, ceea ce el a explicat în predica despre pâinea vieţii. E necesar ca Tatăl să ne atragă spre Isus pentru ca noi să putem crede; e necesar, cu alte cuvinte, ca Dumnezeu să dea pe cineva Domnului Isus pentru ca el să poată să fie în turma sa şi să-l asculte.

„Voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele” vrea să spună: Tatăl meu nu v-a dat mie, de aceea nu sunteţi oile mele; nu credeţi şi nu mă recunoaşteţi.

Când Isus se prezintă unui suflet pregătit de Tatăl, el îl recunoaşte. Este un lucru foarte frumos. Când două persoane se iubesc, se gândesc numai la momentul în care s-au cunoscut: în acel moment a fost un fel de recunoaştere reciprocă, s-au recunoscut ca aparţinându-şi unul celuilalt şi viaţa lor a devenit mai frumoasă. Acelaşi lucru, şi încă mult mai profund, se întâmplă cu Domnul Isus. Când Isus se prezintă unui suflet care i-a fost dat de Tatăl, se recunosc reciproc: el îşi recunoaşte maestrul şi maestrul recunoaşte oiţa pe care Tatăl i-a dat-o.

„Oile mele ascultă glasul meu”. Sunt în lume încă multe oi ale lui Cristos care nu sunt în turmă, în Biserică, şi singura condiţie pentru ca şi ele să intre este ca să asculte glasul Domnului: când îl vor auzi, îl vor recunoaşte de îndată, pentru că Tatăl le-a dat lui, şi vor adera la Isus în iubire reciprocă.

Este o responsabilitate pentru noi, cei care aparţinem turmei, să-i facem să asculte glasul Domnului, şi să-l asculte în aşa fel pentru a-l recunoaşte. Nu întotdeauna mărturia noastră este atât de curată şi coerentă ca cineva să poată spune: „Iată, acesta este glasul Domnului!”

Să-i cerem Domnului să ne facă să fim tot mai mult instrumente de care el să se poată sluji pentru a face să se audă glasul său la toate oile care i-au fost date de către Tatăl.