en-USro-RO

Inregistrare | Login
20 ianuarie 2018

Calendarul zilei

20 ianuarie 2018
Echilibrul

    Un domn întâlni într-o seară un beţiv mergând în patru labe pe stradă. Se apropie de el şi-l întrebă:
    – Ce ai, om bun, ai pierdut ceva?
    – Am pierdut, domnule, am pierdut – răspunse beţivul. Am pierdut echilibrul şi nu mai sunt în stare să-l găsesc.

    De la echilibru vine echilibrat, iar echilibrat este ceea ce este drept, adevărat, la locul său, dintr-o bucată.
    Atunci când se pierde viziunea supranaturală, atunci când nu se trăieşte de faţă cu Dumnezeu, atunci când valoarea lucrurilor nu se măsoară prin ceea ce este de folos sau nu pentru cer, atunci se pierde echilibrul.
    Iar când se pierde echilibrul, se ajunge să se meargă în patru labe, târâş.

Text preluat din volumul: De vorbă cu Isus. A te ruga cu… un zâmbet zilnic

Fap 16,1-10; Ps 99; In 15,18-21

Este interesant şi instructiv să vedem, în relatarea din Faptele Apostolilor, cum Duhul Sfânt îi conduce pe apostoli în misiunea lor.

Paul şi Timotei au traversat Frigia, „deoarece Duhul Sfânt i-a oprit să predice cuvântul în Asia Proconsulară”. S-au îndreptat apoi spre Bitinia, „dar Duhul lui Isus nu i-a lăsat”; de două ori Duhul Sfânt pare să obstaculeze apostolatul lor! Numai la Troas ei vor înţelege că Dumnezeu avea un plan mult mai amplu: voia să-i treacă în Macedonia şi, deci, în Europa. Pe moment însă, probabil, erau foarte tulburaţiY Tulburaţi, dar docili poruncilor şi inspiraţiilor divine.

Pentru noi, aceasta este o lecţie foarte utilă: să fim ascultători faţă de Duhul Sfânt şi atunci când el este în contrast cu planurile noastre ce par a fi bune. Dacă ceea ce dorim să facem este un lucru prea omenesc, vom ajunge să-l înţelegem, dar dacă este bun şi este împiedicat, este dificil să înţelegem că piedicile vin tocmai de la Domnul! Este dificil şi pentru că este necesară o mare detaşare, o căutare sinceră a voinţei sale, în timp ce este posibil ca în însăşi proiectele bune să se infiltreze în voinţa noastră, în locul voinţei lui. Şi atunci este necesar să ne rugăm pentru a avea lumina şi pentru a vedea dacă nu sunt amestecate ambiţia noastră, egoismul nostru, vanitatea noastră. Astfel, puse înaintea Domnului, obstacolele vor fi în lucrările noastre ocazie pentru o muncă generoasă, dezinteresată şi vom avea bucuria de a-l fi slujit pe Dumnezeu cu docilitate şi dreptate.

În evanghelie, Isus întăreşte un cuvânt pe care deja îl spusese: „Un servitor nu este mai mare decât stăpânul său”. Astăzi este sâmbătă şi aplicăm acest cuvânt sfintei Fecioare, care nu a pretins niciodată să fie mai mare decât Fiul ei. La Betleem nu a căutat circumstanţe adaptate stării ei fizice, ci a urmat planul lui Dumnezeu, care dispusese ca faptul cel mai glorios pentru om, venirea lui Mesia, să se petreacă într-un climat de extremă sărăcie şi umilinţă. Şi în întreaga viaţă a rămas umilă, ascunsă, tăcută, până pe Calvar, când a participat cu atâta durere la pătimirea şi moartea lui Isus, devenind prin această durere Mamă a Bisericii.

Să nu căutăm lucruri mari care satisfac ambiţia noastră sau egoismul nostru, ci lucruri umile pentru a fi trăite în tăcere şi iubire. Umilinţa şi caritatea, întotdeauna caritatea şi umilinţa, şi vom fi uniţi inimii lui Isus, blând şi umil. Şi, aşa cum a fost Maria, vom participa, după umilinţa Calvarului, la misterul glorificării sale.

Să-i cerem acest har sfintei Fecioare, care, cu bunătatea ei maternă, ne conduce pe drumul Fiului ei.