en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

Fap 22,30; 23,6-11; Ps 15; In 17,20-26

În această evanghelie, care ne deschide spre profunzimi extraordinare, aş vrea să subliniez aceste cuvinte: „Slava pe care mi-ai dat-o tu, eu le-am dat-o lor, ca să fie una precum noi una suntem”.

Domnul Isus ne spune că el ne-a dat gloria sa; trebuie, deci, să ne deschidem spre ea, să o primim. Şi pentru a o primi bine, este necesar să ştim despre ce glorie este vorba. În rugăciunea sa Isus afirmă că e o glorie care provine din iubirea Tatălui: „Slava pe care tu mi-ai dat-o pentru că m-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii”. Şi dacă motivul acestui dar este „ca toţi să fie una”, e tocmai pentru că este o glorie dată din iubire.

E clar că e o glorie foarte diferită de aceea care vine din orgoliu. Gloria pe care orgoliul o caută creează diviziune: vrei să fii superior altora, să te deosebeşti de ei, să te separi de ei, în special de cei umili, de cei săraci. Aceasta este o glorie umană. Gloria lui Isus, o ştim, este gloria celui care a venit pentru a sluji, care s-a înjosit pe sine până la nivelul nostru, care s-a identificat cu noi, care ne-a spălat picioarele.

Gloria cea mai curată este a aceluia care nu a căutat niciodată propria glorie, şi care tocmai pentru aceasta a fost glorificat de Tatăl.

Sfântul Paul, în minunatul imn din Scrisoarea către Filipeni, spune acelaşi lucru. Cristos, care ar fi putut revendica, deja din timpul vieţii sale pământeşti, gloria Fiului lui Dumnezeu, „s-a umilit pe sineY făcându-se ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce. De aceea, Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dat un nume care este mai presus de orice alt numeY„: i-a dat o glorie care este mai presus de orice glorie, gloria „Domnului”. Isus nu şi-a atribuit-o, a primit-o de la Tatăl tocmai pentru că el renunţase la toate.

Iată cum putem să fim una: primind gloria pe care Domnul ne-o dă, o glorie care ne pune în serviciul altora, care ne deschide faţă de toţi, care ne face să ne simţim la acelaşi nivel cu cei săraci şi cu cei umili.

„Gloria pe care tu mi-ai dat-o, eu le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una... Eu în ei şi tu în mine...„. E gloria iubirii generoase: „Iubirea cu care tu m-ai iubit să fie în ei, şi eu în ei”.

Dacă vrem să ne pregătim pentru venirea Duhului Sfânt, să urmăm invitaţia sfântului Paul: „Să aveţi în voi aceleaşi sentimente care au fost în Cristos Isus”, să căutăm adevărata glorie în dăruirea totală de noi înşine, în fidelitate faţă de mişcarea care provine de la Tatăl în Duhul Sfânt.