en-USro-RO

| Login
20 mai 2018

Calendarul zilei

Duminică, 20 mai 2018

Sfintii zilei
† COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE)
Ss. Bernardin din Siena, pr.; Lidia, ucenica sf. Paul
Liturghierul Roman
† COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE)
Liturghie proprie, Gloria, Secvențã, Credo, prefațã proprie, Aleluia, Aleluia (la final)
roșu, P
Lectionar
Fap 2,1-11: Au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început sã vorbeascã.
Ps 103: Trimite, Doamne, Duhul tãu și reînnoiește fața pãmântului! (sau Aleluia.)
Gal 5,16-25: Rodul Duhului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, bunãvoința, fidelitatea, blândețea, cumpãtarea.
In 15,26-27;16,12-15: Duhul adevãrului vã va cãlãuzi în tot adevãrul.
Meditatia zilei
† COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE) 


Gen 11,1-9; Ps 32 (sau Ex 19,3-8.16-20); Ps 102 (sau Ez 37,1-14);
Ps 50 (sau Il 3,1-5); Ps 103; Rom 8,22-27; In 7,37-39

Isus ne cheamă să venim la el pentru a-l primi pe Duhul Sfânt: „Cui îi este sete să vină la mine şi să bea, dacă crede în mine!” Ceea ce trebuie băut este Duhul, apa vie care izvorăşte din inima lui Isus. Şi cel care ni-l dăruieşte pe Duhul Sfânt este însuşi Isus cel glorificat: „Nu îl primiseră încă pe Duhul Sfânt pentru că Isus nu fusese încă preamărit”. Nu există decât un mijloc de a-l primi pe Duhul Sfânt: a merge la Isus cel preamărit prin pătimirea sa. Duhul Sfânt a devenit Duhul lui Isus: el vine din inima lui Isus prin cuvintele lui Isus cel preamărit, prin sacramentele lui Isus glorificat. Dacă vrem să-l primim pe Duhul Sfânt, trebuie să ascultăm glasul lui Isus care acum ne vorbeşte din cer, şi aceste cuvinte sunt Duh şi viaţă. Mai înainte de pătimirea lui Cristos, cuvintele sale nu puteau fi bine înţelese, nu erau încă în măsură să pătrundă inimile pentru a deveni Duh şi viaţă. Numai prin pătimirea şi glorificarea lui Isus cuvintele sale au devenit cuvinte care sunt pronunţate în intimitatea inimii. În Biserică, noi ascultăm cuvintele lui Isus glorificat, şi astfel, primim Duhul lui Isus, care este Duhul Tatălui. În sacramente îl primim pe Isus şi Duhul său.

„Cui îi este sete să vină la mine şi să bea, dacă crede în mine!” Acest „a bea” se realizează înainte de toate în Botez, când suntem asociaţi pătimirii şi gloriei lui Isus şi suntem făcuţi părtaşi ai Duhului său, atunci ni se deschide poarta Duhului. După Botez, Euharistia este aceea care ni-l dăruieşte pe Duhul lui Isus. Isus vine în noi, ne dă trupul şi sângele său jertfit şi glorificat, pentru a ne comunica Duhul său. Scopul Împărtăşaniei este tocmai acesta: să primim Duhul lui Isus, să fim transformaţi de Duhul lui Isus, prin contactul cu trupul şi sângele său.

Duhul lui Isus, primit prin cuvântul şi sacramentele lui Isus glorificat, ne face asemenea lui, ne face fraţii Unului-născut, ne face fii ai Tatălui, asemenea lui Isus. Duhul se roagă în noi strigând la Tatăl: „Abba!”, cum îl numea Isus, cu aceeaşi abandonare filială, aceeaşi încredere neţărmurită, aceeaşi docilitate. Şi e mereu acelaşi Duh care transformă rugăciunea noastră într-o rugăciune de adeziune la misterul lui Cristos. Duhul pătrunde suferinţele noastre pentru ca ele să devină suferinţele lui Cristos în noi. Sfântul Paul ne spune că e necesar să participăm la suferinţele sale pentru a participa, de asemenea, şi la gloria sa; acum, aceasta e posibil numai prin harul Duhului Sfânt, pentru că nu ajunge să suferim pentru a fi cu Isus în suferinţă; dacă suferim cu Isus în acelaşi Duh, ca şi el, adică dacă suferinţa noastră, datorită Duhului, este acceptată cu ascultare filială faţă de Dumnezeu şi în solidaritate fraternă cu oamenii.

Duhul ne face, de asemenea, să murim împreună cu Isus. „Dacă, cu ajutorul Duhului, voi faceţi să moară faptele trupului, atunci veţi trăi” (Rom 8,13): Duhul lui Isus ne ajută să trăim murind, ne face să trecem prin moarte pentru a ajunge la adevărata viaţă. Numai Duhul lui Isus este capabil să ne facă să ucidem în noi tot ceea ce este egoism, înclinaţii rele, orgoliu. Şi, făcându-ne astfel să murim, ne conduce la unirea deplină cu Isus: „Toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu”; pentru că sunt conduşi de Duhul Fiului, ei trăiesc însăşi viaţa lui Isus.

Şi Duhul ne conduce deja de pe acum la glorie. Cine primeşte Duhul lui Cristos este deja preamărit împreună cu el, pentru că viaţa sa asumă dimensiuni care depăşesc infinit limitele sărmanei vieţi umane. Duhul ne preamăreşte lărgind inima noastră, unindu-ne cu toţi credincioşii, lansându-ne în apostolatul rugăciunii, cu acţiunea, pentru a umple tot pământul de gloria lui Dumnezeu. Duhul ne preamăreşte deja de pe acum dându-ne pacea, bucuria, iubirea. Şi gloria noastră va apărea unită pe deplin cu Cristos când vom fi trecut asemenea lui prin moarte pentru a trăi veşnic cu el.


Suntem, deci, plini de bucurie şi de recunoştinţă faţă de Isus, care a murit pentru noi şi care a fost glorificat pentru a ne da Duhul său, care este Duhul lui Dumnezeu, capabil de a transforma tot pământul, Duhul care ne uneşte cu el pentru a ne da plinătatea vieţii sale.