en-USro-RO

| Login
16 decembrie 2019

Calendarul zilei

Luni, 16 decembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 3-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I sau II
violet, III
Lectionar
Num 24,2-7.15-17a: O stea rãsare din Iacob.
Ps 24: Învațã-mã, Doamne, cãrãrile tale.
Mt 21,23-27: Botezul lui Ioan, de unde era?
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 3-a din Advent

Evr 10,32-39; Ps 36; Mc 4,26-34

 

Domnul, astăzi, ne dă o lecţie de fidelitate şi de umilinţă, făcându-ne să vedem cum creşterea spirituală nu depinde de noi, ci de cuvântul lui Dumnezeu, care a fost semănat în noi şi care poate salva viaţa noastră, cum spune sfântul Iacob. Suntem preocupaţi de progresul nostru şi adeseori suntem într-un mod prea natural, ca şi cum ar depinde totul de noi, de bunăvoinţa noastră, de eforturile noastre, şi, astfel, greşim. Facem asemenea agricultorului care, voind să-i crească planta pe care a semănat-o, ar trage-o de vârf în sus: nu este un mod de lucru corect!

Domnul ne învaţă, în schimb, abandonarea plină de încredere în Dumnezeu. Trebuie să primim sămânţa cum o face pământul, adică să primim cuvântul lui Dumnezeu. Apoi cuvântul creşte şi nici măcar nu ştim cum. Când sămânţa a fost aruncată, imediat pământul o acoperă, în aşa fel că n-o mai putem distinge, dar ea conţine o putere vitală extraordinară şi este nevoie să o lăsăm la locul ei. Ea creşte spontan, spune Domnul, şi cel care a semănat-o poate să doarmă sau să vegheze: creşterea nu depinde de el, care nu poate decât să aştepte cu încredere să vadă „mai întâi paiul, apoi spicul şi mai apoi bobul plin în spic”.

Şi sfântul Paul va spune: „Eu am plantat, Apollo a irigat, dar Dumnezeu este cel care face să crească”.

Sfântul Francisc de Sales era foarte aspru cu cel care înţelegea prin „l=empressement” graba febrilă de a vedea rezultate în orice câmp al muncii şi, de asemenea, în viaţa spirituală. El lucra mult, dar învăţa că e necesar să fie făcut totul cu mai multă linişte, cu mai puţină grabă. Dacă ne bazăm pe Domnul, constatăm că, într-adevăr, el asigură creşterea, de multe ori mai lent decât voim noi, dar alte ori mai plăcut şi mai rapid decât ne aşteptam. Nu noi suntem cei care avem metrul pentru a măsura creşterea, nici măcar a noastră. Noi trebuie să avem încredere, încredere şi răbdare: restul, puterea de creştere, îi aparţine lui Dumnezeu.