en-USro-RO

Register | Login
Sunday, October 22, 2017

Calendarul zilei

Duminică, 22 octombrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 29-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală
verde, I
Lectionar
Is 45,1.4-6: Eu l-am luat pe Cirus de mâna dreaptă, pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile.
Ps 95: Daţi Domnului glorie şi putere!
1Tes 1,1-5b: Ne-am amintit de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre.
Mt 22,15-21: Daţi-i Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!

 

2Cor 6,1-10; Ps 97; Mt 5,38-42

În prima lectură se manifestă pe deplin temperamentul lui Paul, un temperament iubitor al contrastelor, al opoziţiilor, deoarece el este în acelaşi timp un luptător şi un om hipersensibil. Înseşi scrierile sale sunt greu de înţeles tocmai din cauza acestei insistenţe asupra contrastelor, care pune în evidenţă aspectul tulburător al misterului lui Cristos şi chiar şi al vieţii apostolului. Aici, contrastele se succed: „Suntem luaţi drept mincinoşi, deşi spunem adevărul, neluaţi în seamă, deşi foarte bine cunoscuţi; suntem socotiţi ca nişte oameni care trag de moarte, deşi suntem plini de viaţă, pedepsiţi, însă fără a fi omorâţi; ne cred trişti, deşi suntem întotdeauna veseli, săraci, dar îi îmbogăţim pe alţii; nu avem nimic, şi totuşi avem de toate!” Acestea sunt toate aspecte de viaţă apostolică. Dumnezeu a ales un temperament ca acela al lui Paul pentru ca situaţia apostolului şi a oricărui creştin, o situaţie extraordinară, făcută în întregime din contrarii, să fie exprimată în Scriptură în mod viu.

În evanghelia de astăzi, şi Isus îi invită pe discipolii săi să trăiască într-un mod surprinzător. În loc să răspundă răului cu rău, căci acesta este răspunsul natural şi spontan, şi pe care chiar Vechiul Testament l-a codificat („Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”), ei trebuie să contrapună răului binele; şi acesta este contrastul fundamental. „Dacă unul te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt”. Pare un lucru stupid, şi totuşi aceasta este atitudinea cea mai profund creştină; sfântul Paul o vede ca pe un lucru divin.

Noi nu luăm din bogăţia noastră pentru a da altora, lucru ce ar putea răni mândria noastră, ci luăm din sărăcia noastră şi, prin harul lui Dumnezeu, îi putem ajuta pe mulţi. Acesta este paradoxul vieţii apostolice şi spirituale: Domnul ne vrea săraci, ne lasă în dificultăţi şi tocmai în ele se manifestă harul său, străluceşte iubirea sa. „Suntem săraci, dar îi îmbogăţim pe mulţi” dacă în sărăcia noastră îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. Rămânând săraci B săraci în toate sensurile B primim în noi bogăţia lui Dumnezeu, care este o bogăţie de alt tip şi pe care o putem transmite altora.

Să-i cerem Domnului să întărească în noi bucuria de a fi săraci, întristaţi, neînţeleşi în faţa lumii, ca să putem să o îmbogăţim cu bunurile lui Dumnezeu.