en-USro-RO

| Login
16 decembrie 2019

Calendarul zilei

Luni, 16 decembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 3-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I sau II
violet, III
Lectionar
Num 24,2-7.15-17a: O stea rãsare din Iacob.
Ps 24: Învațã-mã, Doamne, cãrãrile tale.
Mt 21,23-27: Botezul lui Ioan, de unde era?
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 3-a din Advent

Gen 27,1-5.15-29; Ps 134; Mt 9,14-17

Discipolii lui Ioan B relatează textul evanghelic B se scandalizează deoarece discipolii lui Isus nu postesc; noi, poate, ascultând prima lectură, ne-am scandalizat de planul mincinos pus la punct, în dauna fratelui mai mare, de Iacob şi de mama sa Rebeca. Aceste două lecturi au în comun următoarea învăţătură: trebuie să abandonăm modul nostru de a gândi şi să înţelegem că darul lui Dumnezeu este un lucru cu adevărat nou, gratuit, neaşteptat. Este o lecţie pe care Isus a repetat-o de atâtea ori. Nu sunt drepturi umane, nu sunt reguli pentru harul lui Dumnezeu. Dumnezeu este liber, este generos, şi noi trebuie să acceptăm această generozitate admirabilă şi, în acelaşi timp, surprinzătoare, care se distrează, am putea spune, să facă ceea ce nimeni nu se aşteaptă. Cu adevărat „i-a dat jos de pe tronuri pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei umili, i-a umplut de bunuri pe cei flămânzi şi pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale”: cel care se gândea că are dreptul la harul divin nu l-a primit, în timp ce a fost revărsat asupra celui care nu invoca nici un drept. Trebuie să abandonăm categoriile noastre mentale privind meritele, drepturile, pentru a ne deschide în simplitate şi umilinţă la noutatea harului. Este o muncă pe care trebuie să o luăm mereu de la început, pentru că mereu cădem în strâmta logică a minţii noastre: suntem fideli, deci merităm harul. Dumnezeu trebuie să ne dea. Dumnezeu, în schimb, nu se lasă captiv logicii umane. Lucrătorii din ceasul de pe urmă, în parabola relatată de Isus, sunt plătiţi cei dintâi şi primesc cât şi ceilalţi, care au suportat oboseala şi căldura întregii zile. Este un scandal. Dar stăpânul viei nu se schimbă: „Oare nu am dreptul să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al meu?” Să ne obişnuim cu acest mod de a lucra al lui Dumnezeu şi să fim mulţumiţi de această imaginaţie divină, care dă mult celor care nu merită, păcătoşilor, care îi preferă pe cei mici. Cei mari trebuie să se umilească: atunci şi ei vor primi mult, nu pentru meritele lor, ci pentru că s-au pus la nivelul celor mici. Este o lecţie importantă, care este subliniată şi de sfântul Paul atunci când scrie că Dumnezeu este liber în darurile sale: l-a iubit pe Iacob şi l-a urât pe Esau; a ales cea ce nu este, adică pe cei umili, săracii, cei slabi şi lor le-a dat puterea sa, harul său, iubirea sa.

Sufletul nostru trebuie să fie liber, bucuros, să zburde în libertate şi nu să se închidă în meschinăria calculelor umane. Astfel, manifestăm bucuria fiilor lui Dumnezeu, prin inedita generozitate a Tatălui ceresc.