en-USro-RO

| Login
24 august 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 24 august 2019

Sfintii zilei
SF. BARTOLOMEU, ap.
Liturghierul Roman
SF. BARTOLOMEU, ap.
Liturghie proprie, Gloria, prefațã pentru apostoli
roșu, P
Lectionar
Ap 21,9b: Pe temeliile cetãții erau douãsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai mielului.
Ps 144: Sfinții tãi, Doamne, cântã slava împãrãției tale.
In 1,45-51: Iatã cu adevãrat un israelit în care nu este viclenie!
Meditatia zilei
SF. BARTOLOMEU, ap.

Ex 2,1-15; Ps 68; Mt 11,20-24

Prima lectură de astăzi ne dă o învăţătură pentru timpuri de strâmtorare şi de adversităţi, şi alta pentru timpurile când lucrurile merg bine.

În textul din Cartea Exodului, la fiecare pas întâlnim dificultăţi. Evreii, reduşi la starea de sclavie, o dată cu uciderea copiilor de parte bărbătească, sunt ameninţaţi cu nimicirea completă: totul părea pierdut. Copilul, pe care mama nu-l poate ţine ascuns, este încredinţat apelor Nilului, şi pare destinat morţii sigure. În schimb, el trăieşte, este luat de fiica faraonului şi este educat ca un mic egiptean. După ce a crescut, el se face apărătorul fraţilor oprimaţi, şi s-ar putea spune că pentru ei au apărut zorii speranţei, dar trebuie să fugă: se părea că însuşi Domnul a abandonat poporul său. Totuşi, naşterea lui Moise este cu adevărat începutul eliberării. În acel moment, însă, nimeni nu ştie nimic despre acest copil salvator, care va fi conducătorul pregătit de Dumnezeu pentru a reda libertatea poporului său.

În toate circumstanţele neprielnice, Domnul ne cere să avem încredere în el, care este prezent şi activ în mijlocul nostru, şi care, desigur, pregăteşte soluţia în dificultăţi, o soluţie întotdeauna pozitivă, deoarece este dispusă de iubirea sa. Crucea lui Isus a fost începutul unei vieţi noi.

În schimb, în evanghelie, este vorba despre o intervenţie extraordinară şi evidentă a lui Dumnezeu: Isus se îndreaptă spre cetăţile „unde făcuse cele mai multe din minunile sale”, deci acolo unde rezolvase multe dificultăţi, unde fusese multă bucurie prin minunile săvârşite, şi care „nu se convertiseră”. Când totul merge bine, când totul e linişte, pace, când nu există contraste, trebuie să ne întrebăm dacă ne facem datoria noastră, dacă răspundem la dorinţa lui Dumnezeu, dacă darurile pe care el ni le face produc roade în noi, dacă ne slujim de acest bine pentru a face şi noi binele, în avantajul aproapelui şi spre gloria lui Dumnezeu.