en-USro-RO

| Login
8 decembrie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 8 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Narcisa, fc.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 11,1-10: El îi va judeca pe cei sãraci cu dreptate.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Rom 15,4-9: Cristos i-a mântuit pe toți oamenii.
Mt 3,1-12: Convertiți-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãția cerurilor!

Ex 14,5-18; din Ex 15; Mt 12,38-42

Putem înţelege neliniştea evreilor strânşi între mare şi armata egipteană şi să ne recunoaştem în reacţia lor de laşitate care îi face să regrete sclavia odioasă de mai înainte şi decizia de a-l urma pe Moise: „Oare nu erau destule morminte în Egipt, de ne-ai scos să murim în pustiu?Y Nu ţi-am spus noi atunci în Egipt: Lasă-ne în pace, că vrem să rămânem sclavii egiptenilor?” Soluţia lor era aceea de a se preda şi de a se întoarce în sclavie.

Dar să vedem mai degrabă soluţia lui Dumnezeu. „Domnul i-a spus lui Moise: Porunceşte israeliţilor să-şi reia drumul”. Soluţia este de a căuta să meargă înainte, continuând drumul pe care îl începuseră cu încredere în Dumnezeu.

Şi aici vine şi învăţătura pentru noi. În orice drum vital vom întâlni şi obstacole, dificultăţi, chiar grave, şi de atâtea ori putem fi tentaţi de a ne bloca, de a ne întoarce la situaţia care astăzi ni se pare mai liniştită, cu mai puţine probleme. Dar nu acesta este gândul lui Dumnezeu. „Cine pune mâna pe plug şi apoi se uită înapoi nu va intra în împărăţia cerurilor”, a spus Isus. Soluţia nu este de a ne uita înapoi, ci de a ne ruga lui Dumnezeu care ne ajută să găsim întotdeauna soluţia. Ea ar putea fi neaşteptată, dar întotdeauna vizează continuarea drumului început în ascultare faţă de voinţa sa. Şi nici măcar nu trebuie să cerem „semne”, aşa cum o fac fariseii în evanghelia de astăzi. Dumnezeu le-a dat israeliţilor în pustiu semne uimitoare şi le va da şi timpurilor noastre, dacă asta va fi voia sa, dar nu e cazul ca noi să le cerem. Cererea de semne de multe ori este doar un alibi pentru răutatea noastră, pentru refuzul de a îndeplini voinţa lui Dumnezeu.

Astăzi, Liturgia cuvântului ne dă o lecţie de curaj şi de încredere. Dumnezeu este puternic şi credincios şi ne cheamă să avansăm împreună cu el, care face din dificultăţi mijloace pentru a „demonstra gloria sa”, prezenţa sa victorioasă. „Eu sunt Domnul”, îi spune lui Moise. Din partea noastră nu vrea altceva decât o încredere totală, aşa cum o cerea poporului lui Israel pentru a-i putea oferi Ţara Promisă.