en-USro-RO

| Login
28 februarie 2020

Ier 1,1.4-10; Ps 70; Mt 13,1-9

Cât este de important cuvântul lui Dumnezeu!

Fără această sămânţă nu există viaţă, deoarece lipseşte comunicarea cu Dumnezeu, singurul izvor al existenţei pentru orice realitate.

Pentru a putea comunica cu omul, el trimite profeţi, mesageri ai cuvântului său, care sunt aleşi de el din veşnicie pentru această misiune, aşa cum el însuşi o spune prin profetul Ieremia: „Mai înainte de a te forma în sânul mamei tale, eu te-am cunoscut; mai înainte de a te naşte, eu te-am consacrat; vreau să fac din tine un profet pentru popoare”. E o misiune care depăşeşte forţele umane, încât profetul, în ciuda asigurărilor divine, este ispitit să se sustragă: „Ah, Doamne Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că nu sunt decât un copil!”

Dar Dumnezeu nu acceptă: „Să nu zici: Sunt un copilY Să nu te temi de dânşii, căci eu sunt cu tine, ca să te ocrotesc”. Şi Domnul, într-adevăr, va fi cu el. Dar Ieremia va suferi mult, deoarece cuvintele pe care Dumnezeu „le pune pe buzele sale” atrag ura tuturor, care îi vor moartea.

Viaţa lui pare un faliment. Dar Dumnezeu vede lucrurile în mod diferit: după moarte, figura lui Ieremia va fi luată tot mai mult în consideraţie şi învăţăturile sale vor fi tot mai mult citite, meditate, comentateY

Ieremia este exemplul unei existenţe dăruite total „pentru misiune”, conduse de forţa irezistibilă a cuvântului lui Dumnezeu, „pentru a dărâma şi a construi”.

Să-i cerem Domnului ca puterea cuvântului să lucreze şi în viaţa noastră, ca să ne facă să murim şi să trăim: să murim pentru egoism, pentru a trăi tot mai mult pentru Dumnezeu.

Şi să ne întrebăm dacă într-adevăr credem în puterea sa, câtă grijă manifestăm pentru a-i da ascultare, pentru a ne lăsa conduşi „de cuvântul care poate să salveze viaţa noastră”.