en-USro-RO

| Login
24 februarie 2020

Ex 20,1-17; Ps 18; Mt 13,18-23

Miercuri am citit în cadrul liturgiei cuvântului parabola semănătorului, astăzi ascultăm explicarea ei, dată de Isus însuşi. Este un text foarte cunoscut şi textele foarte cunoscute ne pot da o senzaţie de plictiseală, dar este o ispită împotriva cuvântului lui Dumnezeu şi trebuie să fim foarte atenţi să nu cădem în ea. Există ispita de a considera cuvântul lui Dumnezeu ca un obiect al curiozităţii noastre, în loc să-l considerăm, aşa cum este, ca pe un cuvânt al vieţii. Este o sămânţă, a spus Isus. Şi e posibil să facem ca şi naturalistul care ia în mână o sămânţă, o observă, o secţionează, o examinează la microscop şi, satisfăcută fiind curiozitatea sa de studios, o aruncă deoparte. Sămânţa B şi, astfel, cuvântul lui Dumnezeu B nu e făcută pentru aceasta, ci pentru a aduce viaţă.

Această parabolă este întotdeauna utilă pentru oricine, deoarece atitudinea noastră faţă de cuvântul lui Dumnezeu foarte uşor tinde să devieze în faţa exigenţelor sale şi, astfel, nu primim harul pe care Dumnezeu ni-l comunică prin el. Mulţi îl studiază, dar fără să-l înţeleagă ca pe un cuvânt al vieţii, care poate să salveze viaţa.

Isus spune că există „omul care ascultă cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie, dar nu are rădăcini în sine şi este nestatornic”. Şi aici găsim un alt motiv care face foarte utilă reflecţia repetată asupra acestei parabole. Noi căutăm bucuria cuvântului, şi este foarte bine, dar adeseori totul se sfârşeşte aici, deoarece nu avem în noi statornicie. Este necesar să căutăm viaţa care se află în cuvânt, cu un efort considerabil, susţinut, ca să-şi poată înfige rădăcinile în pământul plin de pietre al sufletului nostru, rădăcini adânci, care să reziste în toate anotimpurile.

În rugăciune este necesar să fim perseverenţi în cuvântul lui Dumnezeu, depăşind oboseala, descurajarea, pentru a găsi izvorul adânc; numai atunci va aduce roade în noi şi nu va fi numai motiv de bucurie superficială.

A primi cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a fi uniţi cu el, a lua în serios viaţa, oferind cu simplitate viaţa noastră, ca ea să fie fecundă pentru lumea întreagă.