Ex 24,3-8; Ps 49; Mt 13,24-30

Momentul solemn al încheierii alianţei pe Sinai revelează intenţia lui Dumnezeu de a intra în comuniune cu poporul său. Dar el cere docilitate faţă de poruncile sale, şi israeliţii se declară gata pentru aceasta: „Toate cuvintele pe care le-a rostit Domnul le vom împlini”.

Atunci, Moise a luat sângele, semnul care presupune moartea şi, deci, semnul unui dar definitiv, şi a stropit poporul spunând: „Iată sângele alianţei”.

Însă Scrisoarea către Evrei notează că era vorba despre sânge de animale şi că pe acesta nu se putea fonda o adevărată alianţă cu Dumnezeu: era necesară dăruirea totală de sine a omului lui Dumnezeu, şi nici un om nu era în măsură să facă aceasta. De aceea, promisiunea lor avea un fundament fragil şi, astfel, alianţa a slăbit mereu până s-a produs ruptura.

La ultima cină, Isus reia cuvintele lui Moise: „Luaţi şi beţi din acesta toţi, pentru că acesta este sângele meu, sângele alianţei” (Mt 26,28). Este sângele celui care este gata să se dea pe sine însuşi, al celui care a acceptat moartea ca să facă definitivă comuniunea dintre Dumnezeu şi om. Isus, victima perfectă, va încheia pe cruce, prin sângele său, „noua” alianţă, pentru care alianţa de pe Sinai era doar o simplă figură.

Şi în această alianţă există o lege, ca şi în cea veche: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voiY rămâneţi în dragostea mea”. De asemenea, şi porunca nouă este superioară celei vechi, care rămânea externă omului, în timp ce Isus actualizează în noi porunca sa: ne porunceşte să iubim şi, în acelaşi timp, el e cel ce iubeşte în noi. Legătura alianţei noi este iubirea lui Isus pentru Tatăl şi pentru noi, şi nu va putea niciodată să mai fie distrusă. Gândindu-ne la această minunată realitate, nu putem să nu trăim în bucurie, deoarece iubirea lui Isus depăşeşte orice cunoaştere şi nimeni nu poate să o îndepărteze de noi: „Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos?”, se întreabă Paul în Scrisoarea către Romani, şi tot el răspunde: „Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici prezentul, nici viitorulY nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Isus, Domnul nostru”.