en-USro-RO

| Login
5 decembrie 2019

Calendarul zilei

Joi, 5 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Sava, abate
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna 1 din Advent

Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I

 

violet, I

Lectionar

Is 26,1-6: Sã intre neamul cel drept, care se pãstreazã fidel.

Ps 117: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului.

Mt 7,21.24-27: Va intra în împãrãția cerurilor acela care împlinește voința Tatãlui meu.

Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna 1 din Advent
 

Num 11,4-15; Ps 80; Mt 14,13-21 (sau Mt 14,22-36)

Liturgia de astăzi ne propune încă o dată pasajul Evangheliei după Matei privitor la minunea înmulţirii pâinilor, punându-l în legătură cu situaţia israeliţilor în pustiu şi atitudinea luată de Moise.

În pustiu, israeliţii protestau, se lamentau. Viaţa grea de oprimare trăită în Egipt se transformă în amintirea unei existenţe paradisiace: „Ne aducem aminte de peştele pe care îl mâncam pe gratis în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoiY Acum nu mai avem nimic”. Sunt obligaţi să depindă în fiecare zi de porţia de mană care le este dată de Dumnezeu şi aceasta nu-i satisface. Moise este, deci, constrâns să asculte lamentările lor şi, pentru că această situaţie constituie pentru el „o povară prea grea”, şi el ajunge să se plângă: „Moise, foarte supărat, i-a spus Domnului: De ce l-ai tratat aşa de rău pe slujitorul tău?” Şi fiind aşa de abătut, el cere să moară: „Dacă mă tratezi astfel, mai bine fă-mă să mor!”

Să trecem la evanghelie. Mulţimea care l-a urmat pe Isus nu are timp să se lamenteze, pentru că mai întâi cei doisprezece şi apoi Isus însuşi se preocupă de soarta ei. Modul de a acţiona, însă, al apostolilor prezintă o oarecare asemănare cu aceea a lui Moise: într-un prim moment, caută să evite orice responsabilitate, sugerându-i lui Isus să dea drumul întregii mulţimi, pentru ca singuri să-şi rezolve situaţia cumpărându-şi mâncare.

Însă Isus refuză această soluţie: îşi asumă responsabilitatea situaţiei şi-i îndeamnă pe ai săi să facă la fel: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar practic lipsea totul: au la dispoziţie numai cinci pâini şi doi peşti şi voinţa de a le împărţi.

Şi ce face Isus? Nu-l imită pe Moise, nu se lamentează; ci ridică ochii spre cer şi „rosteşte binecuvântarea”, adică îi mulţumeşte Tatălui. Rostirea binecuvântării în limbajul biblic vrea tocmai să însemne binecuvântare adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile sale, aşa cum o facem la fiecare sfântă Liturghie în momentul Ofertoriului, prin cuvintele: „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul universului, fiindcă din dărnicia ta am primit pâineaY vinul”; aceasta este o rugăciune de mulţumire.

Isus aduce mulţumire într-un moment în care nu există nici un semn al abundenţei: există numai ceva care nu poate fi nici pe departe suficient. Dar atitudinea sa de iubire recunoscătoare deblochează situaţia, deoarece permite generozităţii Tatălui ceresc să se manifeste. Isus frânge pâinea, o dă discipolilor şi aceştia o dau mulţimii şi toţi pot să mănânce pe săturate. Şi la sfârşit resturile sunt din abundenţă: douăsprezece coşuri pline de firimituri!

Când ne găsim într-o dificultate, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne deschidem ochii pentru a vedea ce avem la dispoziţie. Isus le-a spus apostolilor să-i aducă cele cinci pâini şi cei doi peşti; i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru aceste daruri iniţiale. Şi noi trebuie să începem cu posibilităţile pe care le avem, folosindu-le cu iubire recunoscătoare. Lamentarea închide orice posibilitate, transformă situaţiile în fundături întunecate; mulţumirea care arată încrederea în Dumnezeu, dimpotrivă, deschide orice situaţie faţă de generozitatea divină, permiţând Domnului să o deblocheze. Şi Dumnezeu vine în ajutorul oamenilor întotdeauna. Îi ajută în moduri imprevizibile, făcând pentru aceasta chiar minuni. Este însă fundamental să-i exprimăm iubirea noastră recunoscătoare: aceasta trebuie să fie atitudinea permanentă a creştinului. Sfântul Paul, în Scrisoarea întâi către Tesaloniceni, îi îndeamnă: „Aduceţi mulţumiri în orice situaţie” deci chiar şi în momentele dificile şi de nevoie. Situaţiile dificile ascund un har care ne este dat şi care trebuie să fie primit cu recunoştinţă. Sfinţii, martorii credibili ai acestui adevăr, ne învaţă să trăim astfel, pentru că ei ştiu că Dumnezeu în încercări ascunde un har preţios. Primindu-le cu iubire recunoscătoare, ne deschidem bucuriei, entuziasmului şi ne permite să le depăşim, cu ajutorul lui Dumnezeu.