en-USro-RO

| Login
9 decembrie 2019

Calendarul zilei

Luni, 9 decembrie 2019

Sfintii zilei
† NEPRIHÃNITA ZÃMISLIRE
Sf. Juan Diego Cuahtlatoatzin
Liturghierul Roman
† NEPRIHÃNITA ZÃMISLIRE
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã proprie
alb, P
Lectionar
Gen 3,9-15.20: Voi pune dușmãnie între tine și femeie.
Ps 97: Cântați Domnului un cântec nou, pentru cã a fãcut lucruri minunate!
Ef 1,3-6.11-12: Ne-a ales în Cristos mai înainte de întemeierea lumii.
Lc 1,26-38: Bucurã-te, o, plinã de har, Domnul este cu tine!
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 2-a din Advent

Lev 23,1.4-11.15-16.27.34-37; Ps 80; Mt 13,54-58

În inima umană există o stranie rezistenţă faţă de lucrurile frumoase pe care ni le propune Dumnezeu. Vedem aceasta în pasajul Evangheliei după Matei: oamenii din Nazaret nu acceptă ca Isus, un consătean de-al lor, să fie un mare profet şi vor să-l reducă la simpla condiţie de „fiu al tâmplarului”. Dumnezeu vrea să facă lucruri minunate şi poporul se opune; Dumnezeu vrea să ne dea „sărbători” şi noi adeseori nu le înţelegem în mod corect.

În prima lectură de astăzi se insistă foarte mult asupra „sărbătorilor Domnului”, a sărbătorilor în general. Noi nu suntem făcuţi pentru a trăi în mod banal, suntem făcuţi pentru a ne bucura de bucuria Domnului. Nu am fost creaţi pentru a fi sclavi, ci oameni liberi, şi trebuie să recunoaştem că munca însăşi are un aspect servil, adică de sclavie. În lumea antică (şi chiar şi astăzi în unele locuri) existau oameni sclavi ai altor oameni; astăzi câţi oameni sunt sclavi ai maşinilor! Dar a fi sclavi ai maşinilor este un lucru care comportă necesitatea de a suprapune propriul ritm de muncă pe ritmul maşinilor şi, astfel, multe „sărbători ale Domnului” sunt subordonate acestei necesităţi.

Dumnezeu, însă, dimpotrivă, vrea ca fiii săi să poată trăi, cel puţin de câteva ori în timpul anului, în bucurie, în libertate, celebrând marile sărbători, şi deja Moise, la chemarea lui Dumnezeu, porunceşte poporului să nu împlinească vreo muncă servilă în timpul sărbătorilor Domnului, pentru a trăi cu inima voioasă raporturile cu alţii.

Dar tocmai munca împiedică raporturile între persoane: e angajantă, ocupă tot timpul şi face imposibilă apropierea şi deschiderea faţă de alţii.

În schimb, însă, în zilele de sărbătoare, în zilele „adunării sfinte”, în care toţi se află reuniţi pentru a celebra împreună pe Domnul, este posibilă acceptarea reciprocă, în raporturi binecuvântate de Domnul şi orientate spre unirea cu el.

Numai dacă există această orientare relaţiile personale sunt profunde, sincere, autentice; numai în Domnul şi împreună cu el putem să ne iubim în mod autentic, generos, profund.

Sărbătorile au, deci, o dublă dimensiune: ne oferă libertatea pentru a-i putea da lui Dumnezeu ceva din timpul nostru, pentru a ne uni cu el mai mult în rugăciune, în laudă, în preamărire; ne dă posibilitatea de a fi mai disponibili de a-i primi pe alţii, de a fi mai atenţi cu ei, gata să-i ascultăm, să împărtăşim cu ei bucuria, în libertate şi în special în iubire.

Biserica şi-a făcut proprie această dorinţă a lui Dumnezeu şi a instituit multe sărbători, pentru a ne ajuta să trăim în climatul de bucurie propriu noutăţii de viaţă pe care Cristos ne-a adus-o prin moartea şi învierea sa. Toate sărbătorile Bisericii sunt legate de misterul pascal, tocmai pentru a pune în evidenţă că Isus Cristos este centrul, principiul şi scopul oricărei realităţi.