en-USro-RO

| Login
16 decembrie 2019

Calendarul zilei

Luni, 16 decembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 3-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I sau II
violet, III
Lectionar
Num 24,2-7.15-17a: O stea rãsare din Iacob.
Ps 24: Învațã-mã, Doamne, cãrãrile tale.
Mt 21,23-27: Botezul lui Ioan, de unde era?
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 3-a din Advent

Lev 25,1.8-17; Ps 66; Mt 14,1-12

În liturgia de astăzi notăm un contrast între textul Evangheliei după Matei şi prima lectură. Matei ne vorbeşte despre Irod care îl arestează pe Ioan, îl pune în lanţuri, îl aruncă în închisoare şi la sfârşit îl ucide; prima lectură, în schimb, scoate în evidenţă intenţia lui Dumnezeu, o intenţie de eliberare şi de iertare, intenţie subliniată de instituirea jubileului, prin care Dumnezeu pune limită sclaviei, exproprierii, muncii împovărătoare a câmpului. „Declaraţi anul al cincizecilea ca un an sfânt şi proclamaţi libertatea pentru toţi locuitorii ţării”.

Isus, predicând la Nazaret în sinagogă, va citi tocmai pasajul din Cartea lui Isaia unde se anunţă şi se proclamă un an de iertare, un an al jubileului (cf. Lc 4,16.19). Dumnezeu nu vrea să aresteze, nu vrea să pună în lanţuri, nu vrea să arunce în închisoare; Dumnezeu vrea eliberarea: „Duhul DomnuluiY m-a trimis să aduc săracilor vestea cea bună, să anunţ prizonierilor eliberarea şi celor orbi vederea; să dau libertate celor oprimaţi şi să predic un an de îndurarea al Domnului” (Is 61,1). Dumnezeu vrea iertarea: iertarea datoriilor, de asemenea, iertarea păcatelor.

Păcatul pare un act de eliberare de sub legea lui Dumnezeu, în realitate, aruncă în cea mai grea sclavie. Isus ne-a spus-o cu claritate: „Cine săvârşeşte păcatul este sclavul păcatului” şi comite păcate din ce în ce mai grave. Irod a început prin a-l aresta pe Ioan şi a sfârşit prin a-l ucide, deoarece, sclav al jurământului făcut înaintea tuturor, era, înainte de toate, sclav al propriului păcat.

Dumnezeu vrea să ne elibereze! Să ne gândim cu bucurie la acest adevăr: Dumnezeu vrea să ne uşureze de orice opresiune; chiar şi pământul, după legea jubileului, trebuie să-şi aibă odihna sa.

Biserica, atunci când a instituit jubileul, s-a inspirat din această lege conţinută în Cartea Leviticului. Anul jubiliar este, deci, un an al iertării, un an al harului în care Biserica ne oferă posibilitatea de a obţine iertarea pedepselor meritate din cauza păcatului; ne propune un contact mai uşor cu Domnul; îi invită pe toţi să se apropie de el cu siguranţa că sunt eliberaţi şi să primească un nou curaj pentru a împlini tot mai perfect binele la care suntem chemaţi.

Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru aceste daruri şi să căutăm să trăim pe deplin în acest orizont al iertării, al eliberării şi al iubirii şi să-i ajutăm şi pe alţii, pe cât posibil, să trăiască astfel.