en-USro-RO

| Login
20 octombrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 20 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Cornel, centurion; Maria Bertilla, cãlug.
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 28-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV
Lectionar
Ef 1,15-23: L-a stabilit pe Cristos cap peste Biserica întreagã, care este trupul sãu.
Ps 8: Tu, Doamne, l-ai pus pe Fiul tãu stãpânitor peste toate.
Lc 12,8-12: Duhul Sfânt vã va învãța ce trebuie sã spuneți.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 28-a de peste an

Nah 2,2; 3,1-3.6-7; din Dt 32; Mt 16,24-28

Profetul Nahum ne prezintă astăzi două cadre contrastante, unul festiv, altul dezolant. Primul priveşte o naţiune mică şi oprimată, regatul lui Iuda, care, în sec. al VI-lea î.C., se găsea într-o situaţie mai precară ca niciodată; al doilea, în schimb priveşte un imperiu puternic, Asiria, şi splendida sa capitală, Ninive. În Magnificat, sfânta Fecioară l-a preamătir pe Dumnezeu, cel care, arătându-şi puterea braţului său, risipeşte pe cei mândri, dă jos de pe tronuri pe cei puternici şi înalţă pe cei smeriţi. Profetul Nahum corespunde pe deplin unei astfel de intervenţii divine. Aceasta începe prin înălţarea celor umili. Iuda, acest mic popor, aude o promisiune de bucurie: „Iată pe munţi crainicul care vesteşte pacea!” El este invitat apoi să celebreze sărbătorile sale, să-şi împlinească făgăduinţele, adică să-i aducă mulţumire lui Dumnezeu, pentru că, de acum înainte, spune Domnul, „păgânii nu vor mai năvăli în ţara ta, ei au fost nimiciţi”. În schimb, pentru Ninive, care este „cetatea pătată de atâta sânge, plină de minciună şi de silnicie”, profetul are un cuvânt şi de pedepsire. Într-o manieră poetică, el descrie ruina sa: „pocnete de bici, duruit de roţi, tropotul cailor în galop, scârţâitul carelor, călăreţi care atacă, săbii care fulgerăY„. De asemenea, el adresează şi cuvântul de ameninţare: „Ninive, voi arunca asupra ta sfărâmăturile idolilor tăi, te voi face de ocară, te voi ţintui la stâlpul infamiei”. „Toţi cei care te vor vedea vor fugi de tine spunând: Ninive este pustiită!”

Profetul conchide: „Cine o va compătimi? Unde voi găsi oameni care să o mângâie?” Răspunsul vine într-un alt pasaj: „Cel care va auzi acestea despre tine va bate din palme B de bucurie B, căci peste cine nu s-a revărsat valul cruzimii tale?”

Ruina, distrugerea cetăţii Ninive este considerată un eveniment fericit, aducător de bucurie, deoarece înseamnă sfârşitul oprimării, sfârşitul oricărei cruzimi.

În Cartea Apocalipsului găsim profeţii similare asupra „Babilonului”, care simbolizează orice cetate puternică, opresivă; a fost o cetate care a vărsat sânge şi deci Ioan exprimă bucuria căderii sale: „(Un înger) strigă cu glas tare: *A căzut, a căzut marele Babilon şi a devenit locuinţă a demonilor, închisoare a oricărui spirit necurat+„ şi mai departe: „Ieşi din Babilon, poporul meu, ca să nu iei parte la păcatele lui şi să nu fii lovit de plăgile lui, căci păcatele lui s-au ridicat grămadă până la cerY„. şi găsim, de asemenea, toată seria de plângeri a celor care erau complici ai Babilonului şi care de acum înainte vor trebui să renunţe la câştigurile lor, la prăzile lor, la cruzimea lor.

În istorie, episoadele de acest gen se repetă. În timpurile noastre am văzut căderea regimului nazist, care a fost motiv de bucurie pentru atâtea ţări oprimate şi pentru germanii înşişi, la rândul lor, oprimaţi de nazism; am văzut căderea regimurilor comuniste, şi aceste regimuri fiind de opresiune.

Cu câţiva ani în urmă nu se putea imagina această cădere, însă ea a venit. Dumnezeu continuă să conducă lumea. El îşi are ritmul său, care nu corespunde cu lipsa noastră de răbdare, dar el este acela care o conduce. Trebuie, deci, să avem încredere. „În lume veţi avea de suferit B a spus Isus B dar aveţi încredere: eu am învins lumea!”