en-USro-RO

| Login
9 decembrie 2019

Calendarul zilei

Luni, 9 decembrie 2019

Sfintii zilei
† NEPRIHÃNITA ZÃMISLIRE
Sf. Juan Diego Cuahtlatoatzin
Liturghierul Roman
† NEPRIHÃNITA ZÃMISLIRE
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã proprie
alb, P
Lectionar
Gen 3,9-15.20: Voi pune dușmãnie între tine și femeie.
Ps 97: Cântați Domnului un cântec nou, pentru cã a fãcut lucruri minunate!
Ef 1,3-6.11-12: Ne-a ales în Cristos mai înainte de întemeierea lumii.
Lc 1,26-38: Bucurã-te, o, plinã de har, Domnul este cu tine!
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 2-a din Advent

Dt 10,12-22; Ps 147; Mt 17,21-26

Prima lectură de astăzi ne vorbeşte despre puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu este atotputernic, „cel mare, biruitor şi de temut”. Acum, când oamenii sunt puternici, adesea sunt prepotenţi. Puterea lui Dumnezeu este însoţită de o extremă delicateţe în atenţia pe care o arată pentru dreptate. „Dumnezeu cel mare, biruitor şi de temut; el nu este părtinitor şi nu se lasă mituit, el face dreptate orfanului şi văduvei, îl iubeşte pe cel străin”.

Dumnezeu este puternic şi înfricoşător, el nu acceptă daruri. În situaţia actuală, această precizare a Cărţii Deuteronomului este plină de sens. Dumnezeu nu cere nimic pentru sine, el cere doar dreptate. Nu caută propriile interese: caută binele tuturor.

Acest text pregăteşte revelarea evanghelică a Dumnezeului generos, a Dumnezeului care este drept şi care face dreptate. E un text bogat în îndemnuri la fidelitate, la docilitate, la frică şi iubire de Dumnezeu, pentru a fi întotdeauna în relaţie cu el. „Ştii tu ce-ţi cere Domnul Dumnezeul tău? Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să mergi pe toate căile sale, să-l iubeştiY să-i slujeşti din toată inima şi din tot sufletul”.

Un lucru este surprinzător: între toate aceste foarte frumoase îndemnuri există un singur precept: „Iubiţi-l pe cel străin!” Aici se vede generozitatea divină. Nu să iubim doar propria familie, proprii prieteni, cunoscuţii, ci să fim deschişi pentru iubirea celor necunoscuţi, a străinilor: aceia care nu reprezintă nimic pentru noi, dar care se prezintă în faţa noastră ca oameni aflaţi în nevoie şi, deci, ca obiect ale iubirii divine: „Dumnezeu îl iubeşte pe cel străin şi îi dă hrană şi îmbrăcăminte”. Dacă vrem să fim fii ai lui Dumnezeu, trebuie să-l iubim şi noi pe cel străin, să avem inima deschisă faţă de el.

În evanghelie putem admira puterea şi delicateţea lui Isus.

Lui Isus i se cere să plătească taxa pentru templu. Ştie prea bine că el, Fiul lui Dumnezeu, nu este dator să plătească taxe pentru casa lui Dumnezeu, şi îi face cunoscut acest lucru lui Petru: „Simon, ce părere ai? Regii de pe acest pământ de la cine percep taxe sau impozite? De la fiii lor sau de la alţii?” Este clar că de la alţii.

Dar Isus, cu mare delicateţe, nu se foloseşte de privilegiile sale, se gândeşte la posibilitatea unui scandal şi, deci, se foloseşte de puterea sa pentru a-şi procura banii necesari. El îi spune lui Petru: „Du-te pe malul lacului, aruncă undiţa şi pe cel dintâi peşte care se va prinde, ia-l, deschide-i gura şi vei găsi o monedă de patru drahme; ia moneda şi dă-le-o ca impozit pentru mine şi pentru tine”. În felul acesta, Isus îşi manifestă, în acelaşi timp, puterea sa divină şi delicateţea sa în situaţii neclare.

Să ne întrebăm dacă am primit cu adevărat în inimile noastre această revelaţie a lui Dumnezeu şi a lui Cristos, în modul de a ne fi lăsat transformaţi de ea.

Trebuie să ne folosim de capacităţile noastre nu pentru a ne asigura avantaje mai mult sau mai puţin licite, ci pentru a veni în ajutor celor lipsiţi şi neajutoraţi.

Nu trebuie să insistăm asupra drepturilor noastre dobândite, dacă aceasta aduce daune altora, ci să fim preocupaţi întotdeauna de a-i ajuta pe alţii ca ei să înţeleagă că Dumnezeu este bun, că puterea sa este însoţită întotdeauna de o mare gingăşie, lucru pe care trebuie să-l manifestăm şi noi faţă de toţi cei nevoiaşi.