en-USro-RO

| Login
7 decembrie 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 7 decembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Ambrozie, ep. înv. **; Maria Giusseppa Rosselo, cãlug.
Liturghierul Roman
Sf. Ambrozie, ep. înv. **
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
alb, P
Lectionar
Ef 3,8-12: Mie mi-a fost dat harul sã le vestesc pãgânilor inefabila bogãție a lui Cristos 
Ps 88: Îndurãrile tale, Doamne, în veci le voi cânta
In 10,11-16: Pãstorul cel bun își dã viața pentru oi.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna 1 din Advent

Ez 2,8B3,4; Ps 118; Mt 18,1-5.10.12-14

Dacă voim să fim martori adevăraţi ai lui Cristos şi ai lui Dumnezeu, nu ajunge să avem o cunoaştere superficială a Evangheliei şi a Bibliei, ci este necesar să ne hrănim din cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este lecţia sugerată de prima lectură de astăzi, în care Ezechiel, ca de obicei, se exprimă în imagini foarte concrete. Aici, într-un fel de parabolă, relatează că Dumnezeu îi cere să mănânce „o carte înfăşurată în formă de cilindru, scrisă pe o parte şi pe alta”. „Fiul Omului, mănâncă ce este în faţa ta. Mănâncă această carte, apoi du-te şi vorbeşte casei lui Israel!” Nu era suficient să citească acea carte, profetul trebuia s-o mănânce. „Eu am deschis gura şi el mi-a dat cartea s-o mănânc şi mi-a zis: *Fiul omului, satură-ţi trupul şi umple lăuntrul tău cu această carte pe care ţi-o dau!+„

Nu ajunge să cunoască cu inteligenţa mesajul divin, căci, altfel, discursurile rămân superficiale şi nu pot să pătrundă în inima persoanelor cărora le va fi adresat. Avem responsabilitatea de a ne hrăni din cuvântul lui Dumnezeu, adică de a-l medita, de a ne ruga cu acest cuvânt, de a mesteca cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul meditaţiei şi al contemplaţiei, de a-l rumega încontinuu. Şi aceasta încă nu ajunge, trebuie ca acest cuvânt al lui Dumnezeu să acţioneze şi asupra modului nostru de a fi: numai atunci este cu adevărat asimilat şi mărturia devine posibilă şi eficace, deoarece atunci suntem în măsură de a comunica cuvântul lui Dumnezeu, după ce-l vom fi primit pe deplin.

„În gura mea B spune profetul B era dulce ca mierea”. Este adevărat că este un privilegiu să poţi medita cuvântul lui Dumnezeu, să-l guşti, să-i vezi frumuseţea, profunzimea. Cartea Apocalipsului, însă, adaugă că vorba dulce ca mierea în gură devine amară pentru măruntaie, deoarece ea poartă cu sine exigenţe deloc uşoare şi, în particular, exigenţa mărturiei, care cere o angajare energică nu prea plăcută pasivităţii noastre. Profetul spune că „în carte erau cântări de doliu, plângeri şi ameninţări” şi că acestea trebuiau să fie făcute cunoscute poporului, din partea lui Dumnezeu, nenorociri care ameninţau viaţa lor, plâns şi lamentări care ar fi venit dacă nu s-ar fi întors la Dumnezeu. Un mesaj, deci, deloc plăcut, însă necesar şi salutar, şi în concluzie, pozitiv, destinat să aducă bucuria şi să lumineze calea spre adevărata plinătate a vieţii.

Aşa este cuvântul lui Dumnezeu, dulce în gură, apoi amar în măruntaie, dar care comunică plinătatea bucuriei şi a vieţii.