en-USro-RO

| Login
8 decembrie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 8 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Narcisa, fc.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 11,1-10: El îi va judeca pe cei sãraci cu dreptate.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Rom 15,4-9: Cristos i-a mântuit pe toți oamenii.
Mt 3,1-12: Convertiți-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãția cerurilor!

Ios 3,7-10.11.13-17; Ps 113 A; Mt 18,21B19,1

În frumoasa relatare a trecerii Iordanului de către israeliţi, putem nota insistenţa asupra rolului arcei alianţei. Personajul principal, dacă se poate spune aşa, nu este Iosue, nici poporul: este arca, arca alianţei, care a fost numită şi „arca lui Dumnezeu”, „arca alianţei Domnului şi a tot pământul”.

Datorită arcei alianţei, un obstacol insurmontabil, adică Iordanul, care era plin în timpul secerişului, aşa cum este şi astăzi, este trecut cu uşurinţă.

Aceasta demonstrează că elementul decisiv în viaţa noastră, pentru a depăşi dificultăţile, pentru a învinge obstacolele, nu sunt puterile noastre, nu sunt capacităţile noastre, ci este prezenţa lui Dumnezeu, unirea cu Dumnezeu. Arca se numea „arca alianţei”; arca simboliza tocmai prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului său; ea conţinea două realităţi, care vorbeau despre prezenţa lui Dumnezeu: pe de o parte, darul lui Dumnezeu, mana şi, pe de altă parte, o exigenţă a lui Dumnezeu, tablele alianţei, adică Decalogul.

Dacă vrem să fim uniţi cu Dumnezeu, trebuie să primim în acelaşi mod aceste două aspecte ale prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră.

Darul lui Dumnezeu. Acest aspect este întotdeauna primul, cel mai important; totul începe cu iubirea lui Dumnezeu pentru noi. „Nu noi l-am iubit pe Dumnezeu B spune sfântul Ioan B ci el e acela care ne-a iubit pe noi”. Mana simbolizează această iubire a lui Dumnezeu, preocupată, generoasă, care ne menţine în viaţă, care ne ajută să progresăm. Mana B o ştim B este prefigurarea darului lui Dumnezeu în Cristos, în Euharistie. Pâinea din cer nu a dat-o Moise B spune Isus în Evanghelia după Ioan B ci Tatăl este acela care dă adevărata pâine din cer. Pâinea din cer este trupul Fiului lui Dumnezeu, dat pentru viaţa lumii.

Viaţa noastră trebuie să fie dirijată de acest dar al lui Dumnezeu. Primirea darului lui Dumnezeu în Euharistie este fundamentală dacă vrem să avem o orientare corectă şi să depăşim dificultăţile vieţii într-un mod pozitiv, în loc să ne lăsăm abătuţi de ele să ştim să le transformăm în ocazii de progres spiritual.

Pentru aceasta, este necesară, de asemenea, primirea celuilalt aspect al prezenţei divine, adică exigenţa divină. Tablele alianţei exprimau voinţa lui Dumnezeu pentru poporul său; o voinţă de iubire, o voinţă de eliberare; o voinţă foarte pozitivă, însă care uneori poate să pară o exigenţă severă, neplăcută, care nu ne permite să urmăm capriciile noastre, să căutăm satisfacţiile noastre.

În Noul Testament, exigenţa lui Dumnezeu a devenit încă mai profundă şi mai pozitivă în acelaşi timp, deoarece a fost rezumată de Isus în dubla poruncă a iubirii: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tăuY Să-l iubeşti pe aproapele tău”. Ba chiar exigenţa a devenit: „Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voi”: o exigenţă minunată, în fond: numai să iubeşti. Suntem făcuţi pentru a iubi, auzim adesea. Deci, e o exigenţă pe care o primim cu entuziasm, când o înţelegem bine. Pe de altă parte, e o exigenţă reală, pentru că iubirea este exigentă, iubirea nu se trăieşte fără acceptarea sacrificiilor, fără acceptarea renunţării. Iubirea este tare ca infernul, spune Cântarea Cântărilor. În unele circumstanţe simţim că nu este uşor să iubim cu adevărat. Este, deci, o mare exigenţă. Însă este o exigenţă care, în acelaşi timp, este un dar al lui Dumnezeu. Isus vine în noi pentru a iubi; putem să iubim datorită inimii sale, care ni s-a dat. Sfântul Augustin spunea: „Dă-mi ceea ce porunceşti, porunceşte ceea ce vrei”. Viaţa creştină este tocmai această primire a darului lui Dumnezeu, darul iubirii lui Dumnezeu, nu numai în mod pasiv, lăsându-ne iubiţi de el, dar şi în mod activ: iubind împreună cu el. Şi aşa toate dificultăţile vor deveni ocazie de creştere şi de înaintare.