en-USro-RO

| Login
16 septembrie 2019

Calendarul zilei

Luni, 16 septembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Corneliu, pp. m. și Ciprian, ep. m. **; Ludmila, m.
Liturghierul Roman
Ss. Corneliu, pp. m. și Ciprian, ep. m. ** 
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
2Cor 4,7-15: Purtãm în trupul nostru moartea lui Isus 
Ps 125: Cei ce seamãnã cu lacrimi vor secera cu strigãte de bucurie 
In 17,11b-19: Lumea i-a urât.
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 24-a de peste an

Jud 9,6-15; Ps 20; Mt 20,1-16

Biblia nu este lipsită de realism. Ea ne ajută să nu supraevaluăm instituţiile umane, ea însăşi le redimensionează, oferindu-ne cu privire la acestea vederi contrastante, care ne feresc de un entuziasm prea facil.

În prima lectură de astăzi, fabula lui Iotam prezintă instituţia monarhică într-un mod dispreţuitor, chiar sarcastic. Copacii B relatează Iotam B vor să aibă un rege. Evident, ei au despre monarhie un concept foarte înalt: pentru a-l face rege, ei caută un copac de mare calitate, de mari dimensiuni, deoarece regele trebuie să fie cel mai bun dintre toţi. Se adresează, deci, măslinului, care produce ulei, un lucru atât de preţios, uleiul care hrăneşte, uleiul care serveşte sănătăţii, pregătirii parfumurilor, uleiul care poate, de asemenea, să dea flacăra ce luminează. Dar măslinul refuză să fie rege. Se adresează atunci smochinului, al cărui fruct este atât de gustos; smochinul refuză. Apoi se adresează viţei de vie: „Vino, domneşte peste noi!”, dar şi viţa refuză. De ce? Pentru că toţi aceşti arbori au un concept foarte sărac despre misiunea unui rege: ei cred că regele „se leagănă deasupra tuturor copacilor”.

Măslinul răspunde: „Să renunţ eu la uleiul meu care serveşte spre cinstea lui Dumnezeu şi a oamenilor şi să mă legăn pe deasupra celorlalţi copaci?” Aşa este descrisă funcţia regelui, poziţia lui: să se agite, să se legene deasupra tuturor celorlalţi. Şi smochinul: „Să renunţ la dulceaţa şi la fructele mele gustoase, ca să mă legăn pe deasupra celorlalţi copaci?”

E o mare lecţie de umilinţă pentru ambiţioşii care aspiră la putere pentru a fi deasupra altora. Ei trebuie să ia act de relativa sterilitate a poziţiei lor. A comanda în sine nu este o activitate productivă; dacă nu ar exista alte persoane care lucrează, care produc, cel care porunceşte nu ar folosi la nimic.

Pe de altă parte, însă, este indispensabilă existenţa administratorilor, conducătorilor, capilor politici, pentru a face utile eforturile productive ale celor ce contribuie la o operă comună şi să nu se risipească în diferite direcţii, să nu fie contrastante între ele. Autoritatea, însă, trebuie să fie o slujire, o slujire efectivă, nu o „legănare” deşartă pe deasupra altora, nu o folosire egoistă a capacităţilor altora, nu o stăpânire inspirată din orgoliu. Autoritatea trebuie să fie o slujire. „Cel care este cel mai mare între voi B a spus Isus B să fie cel mai mic şi slujitorul tuturor” (Lc 22,26). Adevărata măreţie constă în a sluji cu umilinţă, din iubire. Aceasta este măreţia lui Isus, care nu a ţinut ca un privilegiu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a umilit pe sine însuşi, făcându-se ascultător până la moartea pe cruce (cf. Fil 2,8 ş.u.). S-a umilit pe sine pentru a se pune în slujirea tuturor, pentru a-şi da viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi, pentru a deveni Slujitorul lui Iahve, pentru a deveni Domnul şi fratele nostru prin această slujire.