en-USro-RO

| Login
28 februarie 2020

Ez 34,1-11; Ps 22; Mt 20,1-16

Pentru a-i desemna pe capii poporului, imaginea păstorului şi a turmei era foarte la îndemână, deoarece păstoritul era o realitate de fiecare zi. Deşi creşterea oilor nu se făcea în avantajul lor, ci în avantajul oamenilor, totuşi se crea între păstor şi turmă o relaţie în care nu lipsea afectul şi dăruirea. Tocmai de această imagine se foloseşte Biblia pentru a îndemna conducătorii poporului să slujească bine „turma” lor umană. În prima lectură de astăzi vedem cum Ezechiel adresează ameninţările Domnului împotriva păstorilor lui Israel. Aceşti păstori, spune Domnul, „Se păstoresc pe ei înşişi! Păstorii n-ar trebui oare să pască turma?” Situaţia este, deci, anormală. Dumnezeu condamnă păcatele de egoism ale păstorilor care, în loc să aibă grijă de turmă, caută avantaje pentru ei înşişi, avantaje materiale şi onoruri. Sfântul Augustin, comentând acest text, spune: „Vă hrăniţi cu lapte (avantaje materiale), vă îmbrăcaţi cu lână (căutarea onorurilor)”. Nu acest lucru trebuie să caute conducătorii; ei trebuie, dimpotrivă, să se dedice cu generozitate îngrijirii turmei.

Chiar şi păcatele de omisiune sunt condamnate de Dumnezeu, păcatele de neglijenţă, de lene: „Nu le pansaţi pe cele rănite, nu le căutaţi pe cele rătăcite”. Păstorii Israelului au arătat lipsa simţului responsabilităţii. Şi Dumnezeu, pentru acest motiv, anunţă judecata sa: „Voi lua măsuri împotriva păstorilor: le voi lua înapoi turma şi nu-i voi mai lăsa să-mi pască oile şi, astfel, nu vor mai fi păstorii mei”. Dumnezeu însuşi va fi păstorul turmei sale.

Isus s-a prezentat pe sine ca păstorul cel bun, venit nu pentru a fi slujit, ci ca să slujească, cu o generozitate dusă până la extrem: oferindu-şi propria viaţă pentru turmă. Ce păstor uman ar face aceasta? Numai generozitatea divină poate inspira o atare atitudine.

Sfântul Petru îi invită pe cei care conduc Biserica, presbiterii, să fie buni păstori, asemenea lui Cristos: „Paşteţi turma lui Dumnezeu care v-a fost încredinţată, supraveghind-o nu din constrângere, ci de bunăvoie, în Domnul, nu dintr-un interes murdar, ci cu dragă inimă, nu devenind stăpâni ai persoanelor care v-au fost încredinţate, ci făcându-vă modele pentru turmă”: generozitate, dezinteres, umilinţă B sunt caracteristici pe care apostolul le pune în evidenţă.

Chiar dacă nu toţi avem responsabilităţi propriu-zis pastorale, suntem toţi chemaţi să evităm atitudinile denunţate de Ezechiel şi să urmăm exemplul lui Cristos şi al lui Petru. Când facem ceva, ce urmărim? Succesul, îmbogăţirea într-un fel sau altul, sau căutăm să-i slujim pe ceilalţi? Când vorbim în public, când citim în biserică o lectură liturgică sau cântăm, care este preocuparea noastră? Să fim admiraţi, să fim stimaţi, sau să fim utili, făcând bine acest serviciu? Sunt atâtea moduri în care ne putem păstori pe noi înşineY Să-i cerem Domnului să ne înveţe cum trebuie să avem grijă de turma sa cu toată caritatea şi dăruirea inimii sale.