en-USro-RO

| Login
16 decembrie 2019

Calendarul zilei

Luni, 16 decembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 3-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I sau II
violet, III
Lectionar
Num 24,2-7.15-17a: O stea rãsare din Iacob.
Ps 24: Învațã-mã, Doamne, cãrãrile tale.
Mt 21,23-27: Botezul lui Ioan, de unde era?
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 3-a din Advent

Jud 11,29-39; Ps 39; Mt 22,1-14

În Vechiul Testament există, spune conciliul, diferite lucruri defectuoase pe care pedagogia divină nu putea să le corecteze imediat. „Cărţile Vechiului Testament B spune constituţia Dei verbum B deşi conţin unele lucruri imperfecte şi temporale, ele arată totuşi o adevărată pedagogie divină”.

Prima lectură de astăzi, din Cartea Judecătorilor, ne arată un exemplu de pedagogie divină pentru a corecta unele lucruri nelalocul lor. Iefte face vot Domnului pentru că voia victoria asupra amoniţilor, o victorie răsunătoare; şi acest vot constă în promisiunea de a oferi ca jertfă de ardere de tot prima persoană din casa lui care i-ar ieşi în cale la întoarcerea sa victorioasă. Acest vot ne arată că atunci exista o idee foarte înaltă despre recunoştinţa care trebuia arătată lui Dumnezeu. Iefte se gândea că trebuie să-i ofere lui Dumnezeu daruri scumpe, foarte scumpe. Profetul Mihea exprimă acest mod de vedere astfel: „Cu ce mă voi prezenta înaintea Domnului? Cu ce mă voi prosterna înaintea Dumnezeului preaînalt? Mă voi prezenta cu holocauste, cu viţei de un an? Îi vor plăcea Domnului miile de berbeci şi miile de râuri de ulei?” Acestea sunt daruri cu adevărat princiare: râuri de ulei, mii de berbeciY În acest fel, părea că se poate exprima o recunoştinţă foarte mare faţă de Dumnezeu.

O altă posibilitate şi mai costisitoare era aceasta: „Voi oferi oare pe primul meu născut pentru vinovăţia mea? Rodul trupului meu pentru păcatul meu?” Oferirea ca sacrificiu a propriului fiu era o idee considerată ca fiind foarte pozitivă. Abraham s-a arătat dispus să facă acest sacrificiu; Dumnezeu nu a permis, a împiedicat mâna lui Abraham în ultimul moment, dar cineva se putea gândi că Abraham a fost lăudat pentru această disponibilitate şi, deci, de ce nu s-ar putea face ceea ce Abraham era dispus să facă?

Iefte a avut, aşadar, o generozitate B aşa era considerată B asemănătoare cu aceea a lui Abraham: „Prima persoană care va ieşi pe uşa casei mele în întâmpinare, când mă voi întoarce biruitor de la amoniţi, îi va aparţine Domnului şi eu o voi oferi Domnului ca ardere de tot”.

Era, evident, o eroare a conştiinţei religioase, deoarece Dumnezeu nu poate accepta ca jertfă o persoană umană. Dumnezeu vrea viaţa, nu vrea moartea.

Pentru a corecta această idee, Dumnezeu a permis ca prima persoană care a ieşit din casa lui Iefte să fi tocmai fiica sa, unica sa fiică: „În afară de ea, nu mai avea nici fii, nici fiice”, spune Biblia. Când Iefte a făcut votul, probabil nu s-a gândit la această posibilitate; s-a gândit la cineva de-al casei, la cineva familiarY, dar nu la singura sa fiică. „Abia a văzut-o, şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: Vai, fiica mea, tu m-ai zdrobit!” În realitate, el era cel ce îşi zdrobise fiica.

Făcând acest vot înaintea lui Dumnezeu, nu putea concepe să-i ofere ceva mai puţin: trebuia dat exact ceea ce promisese. Din nou o eroare a conştiinţei religioase. Când i se promite Domnului un lucru care în sine este rău, această promisiune nu este validă, ba chiar există datoria de a nu o duce la îndeplinire. Însă în Vechiul Testament nu exista această raţiune; exista, în schimb, convingerea că ceea ce i s-a promis lui Dumnezeu trebuia să fie dat în orice condiţii.

Iefte a trăit această durere, şi istoria sa a fost relatată tocmai pentru a educa poporul să nu facă asemenea voturi, să nu se arate generoşi cu Dumnezeu în modul de a se folosi de vieţile oamenilor, sau aducând daune aproapelui. Profetul Mihea precizează această învăţătură. După ce a construit ipotezele: „Voi oferi oare pe primul meu născut pentru vinovăţia mea, sau rodul trupului meu pentru păcatul meu?”, Mihea, din partea lui Dumnezeu, declară: „Omule, ai fost învăţat ceea ce este bun şi ceea ce Domnul cere de la tine: să practici dreptatea, să iubeşti evlavia, să mergi cu umilinţă cu Dumnezeul tău”.

Nu sunt lucruri impresionante sau care par să exprime o generozitate nelimitată; sunt lucruri simple, necesare: practicarea dreptăţii, iubirea pietăţii, comuniunea umilă cu Dumnezeu. Iată calea sigură pentru a fi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Nu căutarea lucrurilor extraordinare care riscă să ne pună pe căile pierzării, ci căutarea zi de zi a dreptăţii, a pietăţii, a umilinţei.