en-USro-RO

| Login
14 decembrie 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 14 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
alb, P
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înțelepciunea tainicã a lui Dumnezeu
Ps 36: Gura celui drept exprimã înțelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunțã la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

Ez 43,1-7; Ps 84; Mt 23,1-12

Mai mulţi ani după ce declarase că gloria Domnului părăsea cetatea sfântă, Ezechiel proclamă un mesaj contrar, relatează o nouă viziune, la fel de consolantă pe cât de descurajantă a fost viziunea dinainte. Profetul are grijă să sublinieze corespondenţa între cele două viziuni: „Această viziune semăna cu aceea pe care am avut-o atunci când Domnul venise să anunţe distrugerea cetăţii”. Dumnezeu, de această dată, promite să se întoarcă la Ierusalim şi să locuiască din nou în templu, în mijlocul poporului său. Este promisiunea unei restaurări minunate: gloria Domnului va umple templul. În viziunea sa, Ezechiel vede deja promisiunea realizată: „Duhul m-a ridicat şi m-a dus în curtea interioară. Slava Domnului umplea templul”.

Aceasta corespunde momentului relatat în Cartea Exodului: când Moise sfârşise de instalat cortul, norul a acoperit cortul întâlnirii şi gloria Domnului a umplut locuinţa: „Moise n-a putut să intre în cortul întâlnirii deoarece norul stătea deasupra sa şi slava Domnului umplea locuinţa”.

În timpul dedicării templului lui Solomon s-a întâmplat aceeaşi minune: „Abia că au ieşit din sanctuar preoţii şi norul a umplut templul şi preoţii nu au mai putut să rămână pentru a împlini serviciul din cauza norului, deoarece slava Domnului umplea templul” (1Rg 8,10).

Dumnezeu promitea, astfel, să locuiască în mijlocul israeliţilor: „Fiul omului, acesta este locul tronului meu, unde voi locui în mijlocul israeliţilor pentru totdeauna”.

În realitate, deja Vechiul Testament recunoştea că templul material nu era cu adevărat locuinţa lui Dumnezeu. Mai mult sau mai puţin în acelaşi timp al lui Ezechiel, profetul care vorbeşte la sfârşitul Cărţii lui Isaia proclamă acest oracol: „Aşa zice Domnul: cerul este tronul meu, pământul este scăunel picioarelor mele. Ce casă mi-aţi putea construi, în ce loc aş putea să-mi fixez locuinţa? Toate lucrurile sunt făcute de mâna mea, şi ele îmi aparţin B spune Domnul”. Adevăratul templu, deci, nu poate fi un edificiu material. Templul despre care vorbeşte Ezechiel, al doilea templu, a fost şi el distrus; Dumnezeu nu a rămas pentru totdeauna, deoarece acel templu prefigura un alt templu perfect, umanitatea lui Cristos, adevăratul sanctuar în care putem să-l întâlnim pe Dumnezeu. Numai prin Cristos profeţia lui Ezechiel are sens: „Acesta este locul unde eu voi locui în mijlocul poporului meu pentru totdeauna”. Sfântul Ioan afirmă: „Dacă cineva recunoaşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu locuieşte în el şi el în Dumnezeu” (1In 4,15). Aceasta este situaţia noastră minunată, pentru care trebuie să-i mulţumim mereu lui Dumnezeu.