en-USro-RO

| Login
16 decembrie 2019

Calendarul zilei

Luni, 16 decembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 3-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I sau II
violet, III
Lectionar
Num 24,2-7.15-17a: O stea rãsare din Iacob.
Ps 24: Învațã-mã, Doamne, cãrãrile tale.
Mt 21,23-27: Botezul lui Ioan, de unde era?
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 3-a din Advent

1Tes 1,2-5.8-10; Ps 149; Mt 23,13-22

În Scrisoarea întâi către Tesaloniceni, sfântul Paul scrie: „În orice moment trebuie să aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru voi, amintindu-vă în rugăciunile noastre”. Precizarea „trebuie să aducem mulţumiri” poate să ne pară indiferentă; în realitate, este foarte importantă, deoarece fixează întreaga orientare a scrisorii: să-i mulţumim lui Dumnezeu. Această scrisoare este, într-adevăr, o expresie de mulţumire faţă de Dumnezeu, de iubire recunoscătoare. Rugăciunea sfântului Paul este, înainte de toate, o rugăciune de aducere de mulţumire: în fiecare scrisoare el începe cu aducerea de mulţumire lui Dumnezeu. Aceasta este pentru noi o lecţie importantă.

Această expresie, „trebuie să-i aducem mulţumiri”, ne arată că ceea ce spune Paul după aceea se referă la darul lui Dumnezeu. Paul îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru angajarea vie de credinţă a tesalonicenilor, pentru eficienţa carităţii lor, pentru statornicia speranţei lor: sunt împliniri ale tesalonicenilor, dar privite mai în profunzime, sunt daruri ale lui Dumnezeu. Credinţa, caritatea, speranţa nu sunt realizări umane, sunt, înainte de toate, „virtuţi infuze”, adică daruri extraordinare ale lui Dumnezeu, care ne pun în raport personal cu el, deşi noi nu le merităm.

Paul vede generozitatea creştinilor ca un dar al lui Dumnezeu, se bucură de aceasta şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu.

Chiar şi rodnicia ministerului său, despre care vorbeşte mai apoi: „Evanghelia noastră nu s-a răspândit printre voi numai prin intermediul cuvântului, ci şi prin Duhul Sfânt”, nu este considerată de Paul ca fiind meritul său, ci recunoaşte că este acţiunea lui Dumnezeu. Este clar că Duhul Sfânt nu este un rod al ministerului lui Paul; ci intervenţia divină e aceea care face rodnic ministerul lui Paul.

Toate sunt, deci, motiv de aducere de mulţumire. Ne putem închipui ce efect au avut aceste cuvinte ale apostolului în faţa tesalonicenilor!

Desigur că în felul acesta şi ei erau îndemnaţi să aducă mulţumire, să recunoască faptul că totul este darul lui Dumnezeu, că generozitatea lui Dumnezeu este minunată, că viaţa creştină este o continuă primire a iubirii lui Dumnezeu şi că este o atitudine filială, o aducere de mulţumire recunoscătoare.

Pe de altă parte, văzând că apostolul aducea mulţumire pentru ei, simţeau o dragoste deosebită pentru Paul şi aceasta era percepută nu doar ca o legătură între ei şi Paul, dar între Dumnezeu, Paul şi ei înşişi: o relaţie în trei, nu numai între om şi om.

Acest text ne poate determina să ne punem o întrebare: când ne rugăm pentru persoanele dragi nouă, încredinţate nouă de Dumnezeu, prima formă de rugăciune este asemănătoare sau nu cu aceea a lui Paul? Începem adică prin a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru aceste persoane, pentru toate darurile sale, pentru toate harurile pe care ele le primesc? Mă tem că răspunsul este negativ. Noi ne rugăm pentru alţii cerându-i lui Dumnezeu atâtea lucruri: pentru sănătate, pentru succes, pentru sfinţirea lor, şi nu ne gândim să-i mulţumim niciodată lui Dumnezeu. În schimb, dacă vrem cu adevărat să le iubim, trebuie, înainte de toate, să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru tot binele pe care l-a dat lor, pentru toate harurile pe care aceştia le primesc.

Atunci relaţia noastră va fi mult mai profundă şi mult mai frumoasă, deoarece e fondată pe iubire recunoscătoare faţă de Tatăl ceresc.