en-USro-RO

| Login
10 decembrie 2019

Calendarul zilei

Marți, 10 decembrie 2019

Sfintii zilei
Fer. Anton Durcovici, ep. m. **; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Liturghierul Roman
Fer. Anton Durcovici, ep. m. ** 
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
Înț 3,1-9: I-a primit ca pe o jertfã de ardere de tot.
Ps 33(32): Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul!
Rom 8,31b-39: Nimic nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu, care este în Cristos.
In 15,18-21: Nu sunteți din lume, ci eu v-am ales din lume.
Meditatia zilei
Marți din sãptãmâna a 2-a din Advent

1Tes 2,9-13; Ps 138; Mt 23,27-32

Lecturile biblice din această săptămână ne oferă un contrast continuu între descrierea spiritului fariseic, în evanghelie, şi acela al ministerului apostolic în Scrisoarea întâi către Tesaloniceni.

Isus denunţă cu vigoare extremă tendinţele fariseice; Paul le aminteşte tesalonicenilor comportamentul său de apostol al lui Cristos.

Pentru că Isus se adresa cărturarilor şi fariseilor, evrei, în mod spontan nu ne apropriem ceea ce el spune cu privire la ei, însă ar trebui să fim atenţi şi să considerăm acele avertismente adresate lor ca privindu-ne şi pe noi, deoarece, dacă se găsesc în evanghelie, asta înseamnă că sunt scrise pentru edificarea noastră. Nu putem pretinde că nu avem în noi tendinţe fariseice; suntem întotdeauna tentaţi să căutăm satisfacţia noastră, să căutăm să fim stimaţi, onoraţi; suntem întotdeauna tentaţi să rămânem superficiali în ceea ce facem pentru Domnul, să ne mulţumim cu lucrurile externe, şi nu intrăm în noi, pentru că acest lucru cere un efort nu tocmai agreabil.

Atunci când Isus îi acuză pe cărturari şi farisei că se preocupă numai de cele exterioare, fără să caute sfinţenia interioară, trebuie să ne gândim şi la noi, altfel cădem exact în defectul fariseic, spunând: „Aceste lucruri sunt valabile pentru alţii, nu pentru noi!”

Apostolul Paul ne arată cât de profundă trebuie să fie angajarea creştină. Viaţa creştină este una trăită înaintea lui Dumnezeu în dreptate şi sfinţenie. „Dumnezeu însuşi este martor” B spune Paul B „cât de sfântă, dreaptă şi corectă a fost comportarea noastră faţă de voi, cei credincioşi”. Paul se situează, astfel, înaintea lui Dumnezeu, în acest efort de a corespunde pe deplin, în mod profund la exigenţa lui Dumnezeu, care este, în acelaşi timp, şi un dar divin.

Şi textul de astăzi vorbeşte despre iubirea paternă pentru credincioşi. Este interesant să vedem cum, în aceeaşi scrisoare, el exprimă mai întâi o iubire maternă, oblativă, gata de a-şi sacrifica propria viaţă pentru binele fiilor, şi apoi o iubire paternă, care îşi găseşte caracteristica proprie în ambiţia paternă. Iubirea maternă este oblativă; iubirea paternă este ambiţioasă, adică vrea ca fiii să devină persoane cu adevărat mature, cu mari calităţi şi cu mari realizări. Paul, aşa cum o face un tată pentru copiii săi, spune: „V-am îndemnat pe fiecare dintre voi”. El nu s-a mulţumit cu o predică generică, cu discursuri făcute înaintea întregii comunităţi, a îndemnat pe fiecare dintre tesaloniceni, s-a preocupat de fiecare caz în parte, a încurajat pe fiecare şi, atunci când era necesar, chiar „a implorat”.

Ceea ce Paul doreşte este ca toţi credincioşii săi să se comporte într-o manieră demnă „de Dumnezeu care vă cheamă la împărăţia şi gloria sa”, spune el. Şi putem observa că Paul este preocupat de raportul fiecăruia cu Dumnezeu. Şi părinţii au ca ideal să-i facă pe copii să se conformeze unui cod de viaţă socială, aşa-numitele „bune maniere”. Paul nu se preocupă de un cod al conduitei, ci al unei conduite care să fie demne de Dumnezeu, care permite o relaţie profundă a fiecăruia cu Dumnezeu, un Dumnezeu generos: „Dumnezeu care vă cheamă la împărăţia şi gloria sa”, un Dumnezeu ambiţios, care are pentru noi proiecte foarte înalte: „Împărăţia sa, gloria sa”, nu un lucru de nimic. Şi apostolul, conştient de această vocaţie creştină, nu-şi cruţă nici un efort pentru a-i conduce pe credincioşii săi pe această cale: să se comporte într-o manieră demnă de Dumnezeu. Este o ambiţie paternă profundă şi foarte înaltă, care este pătrunsă de toată forţa carităţii divine.

Sfântul Paul ştia că are la dispoziţie forţa cuvântului lui Dumnezeu pentru a obţine această transformare, şi el însuşi spune aceasta. Tesalonicenii au primit cuvântul lui Dumnezeu, „care lucrează în voi, cei credincioşi”. Paul nu pretinde că prin meritele sale a obţinut transformarea creştinilor, dar ştie că, transmiţând cuvântul lui Dumnezeu, le oferă lor o putere care operează această lucrare minunată.