en-USro-RO

| Login
12 decembrie 2019

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.

1Tes 3,7-13; Ps 89; Mt 24,42-51

Cât este de plăcută constatarea faptului că Paul se bucură nespus atunci când primeşte veşti bune de la dragii lui credincioşi din Tesalonic! După câteva săptămâni de cateheze, persecuţia îl constrânsese pe Paul să-i abandoneze pe neofiţii săi şi să plece la Atena şi Corint; era preocupat B o scrie el însuşi B se temea ca nu cumva credinţa lor să scadă în faţa încercărilor. De aceea, l-a trimis pe Timotei pentru a afla ştiri şi pentru a-i întări în credinţă. Timotei s-a întors cu o veste bună despre perseverenţa lor curajoasă şi Paul exultă, şi îndată începe să le scrie. „Acum, când s-a întors Timotei şi ne-a adus vestea cea bună despre credinţa voastră, despre caritatea voastră şi despre amintirea mereu vie pe care o păstraţi despre noi, dornici fiind să ne vedem după cum şi noi suntem dornici să vă vedem pe voi, ne simţim consolaţi de toată neliniştea şi suferinţaY Acum, da, simţim că trăim din nou, dacă rămâneţi neclintiţi în Domnul”.

Inima apostolului se dovedeşte a fi admirabilă în această trăire a sa. Paul, este clar, se simte pe deplin tată al credincioşilor săi, cărora le-a comunicat o nouă viaţă prin intermediul cuvântului divin al evangheliei, viaţa de credinţă, viaţa de caritate, deci se interesează cu pasiune de această nouă viaţă încă atât de fragilă, şi exultă la gândul că ei rezistă, că ei rămân neclintiţi. Paul se arată foarte legat, chiar şi din punct de vedere uman, faţă de tesaloniceni; nu vorbeşte numai despre credinţă, ci şi despre contactul uman, doreşte atât de mult să-i revadă, vorbeşte despre aceasta de mai multe ori. Veştile bune nu-i sunt suficiente. Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ele: „Cum am putea mulţumi îndeajuns lui Dumnezeu pentru voi? Am avut parte de multă bucurie, datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru”, scrie el; însă adaugă imediat o rugăciune: „Noi îl rugăm fierbinte zi şi noapte, ca să ne ajute să vă vedem din nou”. Paul are această dorinţă intensă a contactului uman; viaţa spirituală în el nu a diminuat nicicum afectivitatea lui, ba, mai mult, a făcut să crească. Îl vedem cum insistă: „Noi îl rugăm fierbinte zi şi noapte, ca să ne ajute să vă vedem din nou”. Aceasta este pentru el un obiect al rugăciunii intense. În mod natural, adaugă că vrea chiar să completeze ceea ce încă lipseşte credinţei lor. Unirea foarte strânsă între afecţiunea umană şi aspiraţia apostolică este un lucru admirabil.

Pentru tesaloniceni, Paul cere ca Domnul să-i facă „să crească şi să se îmbogăţească în iubire”. Aceasta este dorinţa lui Paul pentru ei, întărirea continuă a vieţii în iubire, a iubirii B spune el B „dintre voi şi faţă de toţi oamenii”, adică a iubirii fraterne în interiorul comunităţii şi a carităţii universale, deschisă faţă de toţi. Caritatea şi sfinţenia sunt două lucruri cu care Paul îi invită pe tesaloniceni să se pregătească pentru întoarcerea Domnului: „Domnul să vă facă neclintiţi într-o sfinţenie fără pată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, pentru ziua în care Domnul va veni împreună cu toţi sfinţii săi”.

Exemplul lui Paul ne stimulează, deci, la un dublu progres: progres în credinţă şi progres în iubire, progres spiritual şi progres uman. Ar trebui să ştim să exprimăm comuniunea noastră de credinţă cu alţi creştini, nu rămânând mereu la nivelul superficial al conversaţiilor banale, ci să ne comunicăm reciproc bogăţia credinţei. Şi, pe de altă parte, să ştim să punem alături de credinţă o mare cordialitate umană: să creştem şi să ne îmbogăţim în iubire unii faţă de alţii şi în iubire faţă de toţi oamenii. Acest ideal creştin merită să fie urmat prin eforturi zilnice, perseverente şi printr-un entuziasm tăcut.