en-USro-RO

| Login
24 februarie 2020

1Tes 4,1-8; Ps 96; Mt 25,1-13

Am văzut ieri cum sfântul Paul le ura tesalonicenilor darul divin al progresului în iubire şi în sfinţenie: „Domnul să vă ajute să creşteţi şi să vă îmbogăţiţi în iubire”. Acest dar divin trebuie primit în mod activ şi, de aceea, B în lectura de astăzi B apostolul îi invită pe credincioşii săi să trăiască în conformitate cu harul pe care îl primesc în permanenţă.

Putem nota că îndemnul său este pătruns de o admirabilă delicateţe, o delicateţe pe care totuşi lecţionarul nu consimte să o evidenţieze într-un mod adecvat. De fapt, lecţionarul spune: „Fraţilor vă rugăm şi vă îndemnăm în numele Domnului Isus”, ceea ce sugerează din partea apostolului o vie preocupare în faţa unei situaţii de gravă necesitate: nu ar îndemna dacă n-ar fi vorba despre o necesitate urgentă. În schimb, Paul nu a scris: „vă îndemnăm”, ci simplu: „vă cerem şi vă rugăm”, cuvinte care lasă să se întrevadă un suflet liniştit. În continuare, scrisoarea confirmă pe deplin liniştea apostolului, deoarece spune: „Fraţilor, aţi învăţat de la noi cum trebuie să vă purtaţi ca să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, cum, de altfel, şi faceţi” (cuvântul folosit de Paul în mod literal este „a merge”, un cuvânt dinamic): „Aţi învăţat de la noi cum trebuie să mergeţi pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu, cum, de altfel, şi mergeţi”: sunteţi pe cale, mergeţi înainte. Deci sfântul Paul recunoaşte că tesalonicenii sunt pe drumul cel bun şi că ei merg înainte.

Comportamentul creştin nu este ordonat de legi abstracte, ci este dictat de dorinţa de a fi pe plac unei persoane, adică lui Dumnezeu însuşi. Aceasta dă o orientare foarte diferită: nu conformarea faţă de o lege, ci dorinţa de a fi pe plac unei persoane. E ceva foarte diferit.

Atunci, ce cere Paul? „Vă cerem şi vă rugăm B spune el literal B *să faceţi noi progrese+„. Deja mai înainte el scrisese: „Domnul să vă ajute să creşteţi şi să vă îmbogăţiţi în iubire”: este un har de dorit. La acest har trebuie să corespundem cu un comportament adecvat; este vorba de „a face noi progrese”. Aceşti termeni sunt foarte caracteristici mentalităţii şi spiritului lui Paul, care are un temperament dinamic şi vrea, deci, să comunice acest dinamism şi credincioşilor săi.

În mod efectiv, idealul creştin nu înseamnă a evita păcatul pentru a fugi de pedeapsă; înseamnă, dimpotrivă, acel progres continuu într-o viaţă de credinţă şi de iubire. Cine caută numai să evite păcatul se găseşte într-o atmosferă mai degrabă deprimantă, negativă şi riscă foarte mult să cadă, deoarece fixarea atenţiei numai asupra păcatului de evitat reprezintă mai degrabă o tentaţie în plus. Cine, în schimb, se preocupă să meargă înainte, să progreseze, în mod pozitiv, evită păcatul fără să se gândească, şi este ferit de el datorită dinamismului vieţii sale spirituale.

Sfântul Paul, apoi, insistă asupra sfinţirii. Am văzut deja că el nu separă niciodată dragostea de sfinţenie: iubirea creştină este o iubire sfântă, sfinţenia creştină este sfinţenia iubirii. Şi în acest punct, el pune accentul pe un aspect important al sfinţeniei creştine, şi anume castitatea: „Aceasta este voinţa lui Dumnezeu: păziţi-vă de desfrânare şi vegheaţi ca fiecare dintre voi să se poarte cu trupul său cu sfinţenie şi cu respect, fără să vă lăsaţi stăpâniţi de pofte ca păgânii care nu-l cunosc pe Dumnezeu”.

Sfântul Paul este realist în apostolatul său; ştie că imoralitatea sexuală este o tentaţie puternică, deoarece instinctul sexual are o putere cutremurătoare. Pentru cel care trăieşte căutând propria fericire, tentaţia este aproape de neînvins; în schimb, cine caută să progreseze în iubire generoasă, în mod normal, depăşeşte acest gen de ispită, care, în fond, este o ispită a egoismului propriu. Şi sfântul Paul insistă că imoralitatea sexuală nu este compatibilă cu relaţia autentică cu Domnul. „Voinţa lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: păziţi-vă, aşadar, de desfrânare!” Creştinii nu pot să trăiască asemenea păgânilor, care nu-l cunosc pe Dumnezeu; ei trebuie să aibă respect pentru propriul trup şi să-l menţină în sfinţenie. Este o atitudine foarte pozitivă: nu este vorba despre o teamă de sex, ci de un respect al trupului şi, deci, de o folosire a sexului care să fie compatibilă cu vocaţia creştină, cu iubirea generoasă, şi nu cu căutarea dezordonată a plăcerii.

„Dumnezeu B spune sfântul Paul B nu ne-a chemat să trăim în necurăţie, ci în sfinţenie”. Dacă Dumnezeu ne-a chemat, ne-a dat şi harul, deci putem să învingem, trebuie să învingem tentaţiile, putem să avem mentalitatea de învingători, o mentalitate bucuroasă, voioasă, în nici un caz tristă şi plină de preocupare.

Dumnezeu ne-a chemat la sfinţenie, ca să avem o relaţie personală cu el: Dumnezeu este sfânt şi ne vrea şi pe noi sfinţi pentru plinătatea bucuriei noastre. Mesajul sfântului Paul este exigent, însă este un mesaj care ne conduce la plinătatea bucuriei.