en-USro-RO

| Login
8 decembrie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 8 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Narcisa, fc.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 11,1-10: El îi va judeca pe cei sãraci cu dreptate.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Rom 15,4-9: Cristos i-a mântuit pe toți oamenii.
Mt 3,1-12: Convertiți-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãția cerurilor!

1Tes 4,9-11; Ps 97; Mt 25,14-30

Pentru creştinii săi din Tesalonic, Paul arată o mare preţuire. Nu se pretinde a fi un maestru, el se arată convins că au un maestru mult mai valoros decât el, Dumnezeu însuşi: „Voi sunteţi B spune el B *învăţaţi+ de Dumnezeu”. Citim: „Cât priveşte dragostea frăţească, nu-i nevoie să vă scriu, căci voi înşivă aţi învăţat de la Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii”.

Găsim aici împlinirea promisiunii noii alianţe. Ieremia, într-un timp de nenorociri cutremurătoare, anunţase că Dumnezeu voia să stabilească o alianţă nouă, nu ca alianţa de pe Sinai, în care legile erau scrise pe piatră şi nu schimbau nimic în inima omului, ci o alianţă în care Dumnezeu va scrie legile sale în „inimă”, în interiorul omului, pentru a-i transforma inima.

Noua alianţă a fost stabilită de fapt de Isus când, prezentând potirul cu vin la ultima cină, a spus: „Acest potir este noua alianţă în sângele meu”. Tesalonicenii au intrat în această nouă alianţă şi de aceea, sunt „învăţaţi” de Dumnezeu să se iubească unii pe alţii. Învăţătura divină, aici nu se referă la o serie de adevăruri de crezut, se referă, în schimb, la o angajare de viaţă, se referă la lucrul cel mai important: iubirea. Suntem creaţi pentru a iubi, şi lucrul cel mai important pentru fiecare dintre noi este să găsim forma iubirii sale generoase, care ne-a fost învăţată de Dumnezeu. O învăţătură care nu este doar teoretică, ci care este şi eficace. Când Dumnezeu învaţă în inimă, acţiunea îi urmează: „Aceasta o faceţi B spune Paul B faţă de toţi fraţii din Macedonia”. Tesalonicenii sunt însufleţiţi de caritatea divină şi nu au, deci, nevoie pentru aceasta de vreun îndemn special. În timpul lui Ieremia, profetul era trimis să îndemne, să implore, şi asta nu ajuta la nimic, deoarece poporul avea inima împietrită, urechile blocate. Acum situaţia este cu totul alta: nu mai este necesar îndemnul.

Totuşi, Paul îndeamnă, dar la ce? El îndeamnă „să facă mai mult”. Regăsim aici această expresie pe care am mai întâlnit-o de mai multe ori în această scrisoare: „Vă îndemnăm, fraţilor, să faceţi mai mult”, literalmente, să iubească, deci, cu mai multă intensitate. Harurile nu sunt o comoară inertă, care ar fi suficient să fie păstrată într-un loc sigur pentru a nu fi pierdută; sunt însă germeni de viaţă, sunt seminţe ce pot produce plante frumoase şi fructe deosebit de plăcute. În evanghelia de astăzi, Isus ne vorbeşte despre servitorul care a ascuns în pământ talantul primit; nu este prezentat ca un model de urmat, ci, dimpotrivă! Este condamnat cu severitate, este numit „slugă rea şi leneşă”.

În Scrisoarea către Galateni şi în aceea adresată romanilor, sfântul Paul s-a împotrivit pretenţiei umane de justificare prin intermediul faptelor legii, a subliniat însă cu tărie că baza vieţii creştine nu stă în faptele noastre, ci în darul gratuit al lui Dumnezeu pe care îl primim prin credinţă. Este posibil să înţelegem rău această învăţătură a lui Paul, ca şi cum faptele nu ar fi necesare în viaţa creştină, dar sfântul Paul însuşi a precizat apoi că credinţa produce roadele sale. Nu mai sunt faptele legii, pe care omul pretinde că le împlineşte cu propriile puteri; sunt „roadele credinţei”, adică omul e cel ce le realizează în supunerea la harul lui Dumnezeu şi cu puterea care vine din acest har, nu cu propria capacitate şi putere umană. Ceea ce contează, spune sfântul Paul, este credinţa care lucrează în iubire. De aceea, apostolul îi îndeamnă pe tesaloniceni „să facă mai mult” în dragostea fraternă.

Efortul nostru trebuie să fie îndreptat spre primirea activă a dinamismului vieţii de credinţă, pentru a colabora cu Domnul în transformarea lumii.