en-USro-RO

| Login
13 decembrie 2019

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.

1Cor 3,18-23; Ps 23; Lc 5,1-11

Cele două lecturi de astăzi sunt o invitaţie de a face trecerea de la îngustimea limitelor umane la infinitatea iubirii lui Dumnezeu.

Sfântul Paul le scrie credincioşilor din Corint şi le atrage atenţia asupra nebuniei manifestate de unii care cred că au motive să se mândrească în faţa altora. A spune: „Eu sunt al lui PaulY, eu sunt al lui ApolloY, eu sunt al lui PetruY„. înseamnă doar o înţelepciune lumească, ce caută propriul avantaj în toate lucrurile şi construieşte bariere care ne închid faţă de Dumnezeu şi ne separă de ceilalţi. Apostolul le arată creştinilor orizonturi mult mai vaste: „Totul este al vostru: Paul, Apollo, PetruY„. Nu este nevoie să puneţi pe unul în centru pentru a prevala asupra celorlalţi. „Totul este al vostru: lumea, viaţa, moartea, prezentul, viitorul”, dacă acceptaţi să primiţi totul şi nu căutaţi motiv de orgoliu şi de satisfacţie în măruntele lucruri umane. „Totul este al vostru! Dar voi sunteţi ai lui Cristos şi Cristos este al lui Dumnezeu”.

Acelaşi lucru ne spune evanghelia. Isus a voit ca Petru să înţeleagă că apostolatul nu este o lucrare umană. Deja pescuirea minunată l-a purtat pe Petru dincolo de lucrurile obişnuite; el a ţinut cont că Isus este deasupra nivelului uman şi, pentru aceasta, a încercat un sentiment de teamă, o teamă care purifică, eliberează de îngustele vederi umane: „Îndepărtează-te de mine, Doamne, că sunt un om păcătos!” Şi Isus intervine lărgind la infinit perspectivele lui Petru: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni”.

Desigur că această pescuire va fi încă şi mai minunată decât prima. Petru nu va putea în nici un fel să-şi atribuie vreun merit; el va simţi în mod real, generozitatea divină. Pentru aceasta însă, trebuie să-şi formeze o inimă săracă, simplă, care să ştie că nu are nimic şi că trebuie să primească totul.

Să-i cerem Domnului să ne elibereze de ideile noastre mărunte şi de limitele umane care creează diviziuni, ca să putem fi disponibili în a primi ceea ce ne oferă mărinimia sa.