en-USro-RO

| Login
11 decembrie 2019

Calendarul zilei

Miercuri, 11 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Damasus I, pp. *
Liturghierul Roman
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,25-31: Domnul atotputernic îi dã puteri celui obosit.
Ps 102: Binecuvânteazã-l, suflete al meu, pe Domnul.
Mt 11,28-30: Veniți la mine toți cei osteniți.
Meditatia zilei
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Advent

1Tim 1,1-2.12-14; Ps 15; Lc 6,39-42

Se vorbeşte mult despre fraternitate şi Domnul Isus ne ajută cu adevărat să trăim fratern, ne ajută cu mult realism, spunându-ne cu claritate că nu ajunge să fim împreună pentru a trăi ca fraţii. Putem trăi împreună doi, trei sau chiar zece, dar aceasta nu este suficient pentru a ne situa pe calea cea dreaptă; dacă în fiecare dintre noi nu există dreapta intenţie, dacă fiecare nu caută voinţa Domnului cu inimă curată, suntem doar ca nişte orbi care trăiesc împreună. Şi un orb nu poate fi condus de un alt orb: vor cădea amândoi în groapă. Călăuza noastră trebuie să fie Domnul, trebuie să căutăm lumina nu în opiniile umane, ci în el, în cuvântul său, în revelaţia divină, trebuie să fim reuniţi în numele său, aşa cum o spune el însuşi: atunci el va fi în mijlocul nostru.

În caz contrar, orice viaţă de fraternitate este goală, ba chiar nici măcar nu este fraternitate.

Isus ne pune în gardă împotriva unui alt pericol atât de comun, adică împotriva tendinţei de a-i critica pe alţii fără să ne dăm seama de propriile noastre defecte: „De ce priveşti paiul din ochiul fratelui tău şi nu vezi bârna din ochiul tău?” Şi recunoaştem că avem într-adevăr tendinţa de a-i critica pe alţii, să vedem lucrurile care nu merg bine la alţii, să vedem tot răul care există în lume, întotdeauna în alţii. Este foarte rar cazul când luăm în considerare şi propriile defecte, când ne gândim că prin ele devenim povară pentru alţii, că îngreunăm drumul lor şi că primul lucru ce trebuie să-l facem este să privim la noi înşine, cu un discernământ umil.

Numai aşa vom putea da un ajutor altora, deoarece vor înţelege că în noi există o inimă cu adevărat fraternă, plină de iubire autentică, şi nu de orgoliu şi de resentimente.

Să-i cerem Domnului să ne facă inima noastră asemenea cu inima sa, blândă şi umilă, plină de iubire.