en-USro-RO

| Login
13 decembrie 2019

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.

1Tim 1,15-17; Ps 112; Lc 6,43-49

Avem impresia că ar exista un oarecare contrast între Scrisoarea întâi a sfântului Paul către Timotei şi textul evanghelic pe care liturgia de astăzi ni-l prezintă. Paul se declară păcătos şi afirmă că Isus a venit să-i salveze pe cei păcătoşi: „Cristos Isus a venit în lume pentru a-i mântui pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu”. În evanghelie, Domnul ne cere să fim buni, să fim pomi buni care fac roade bune, să punem în practică cuvintele sale împlinind fapte bune.

Însă, meditând, ne dăm seama că nu există nici o opoziţie. Într-adevăr, Domnul ne mântuieşte, ne mântuieşte pe noi, păcătoşii, până acolo că ne face capabili să împlinim binele. Secretul nu este forţa noastră, bunătatea noastră, ci credinţa. Şi sfântul Paul spune în privinţa aceasta: „Isus Cristos a voitY ca eu să fiu cel dintâi în care să se arate îndelunga lui răbdare şi cel dintâi exemplu pentru cei ce aveau să creadă în el”. Condiţia de care nu poţi face abstracţie este credinţa în el. Lucrările noastre bune nu au alt fundament; noi putem să fim buni numai sprijinindu-ne în Domnul cu o credinţă tot mai profundă. Să ascultăm cuvintele sale! Numai aşa viaţa noastră va fi bună: „Tot cel care vine la mine şi ascultă cuvintele mele şi le împlineşteY se aseamănă cu un om care, construind o casă, a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă”. Puterea noastră, lumina noastră se găseşte în cuvintele Domnului. Noi suntem păcătoşi şi Domnul ne înnoieşte din interior prin cuvântul său: ne atrage întotdeauna la bine, la iubirea adevărată.

Toată viaţa noastră trebuie să fie un strigăt de credinţă faţă de Domnul: „Doamne, tu ştii că eu nu sunt bun. Dar tu eşti bun şi lucrările mele nu vor fi bune fără tine. Faptele mele vin de la tine, sunt ale tale, sentimentele mele bune sunt ale tale. De aceea, eu vreau să-ţi mulţumesc, Doamne, pentru că tot ceea ce este bun în mine eu primesc de la tine”.

Trăind astfel, vom afla adevărata fericire; faptele noastre nu vor deveni motiv de orgoliu, nu vor alimenta amorul propriu, ci ne vor ajuta să aprofundăm recunoştinţa şi iubirea noastră.