en-USro-RO

| Login
24 februarie 2020

1Cor 11,17-26; Ps 39; Lc 7,1-10

Cele două lecturi de astăzi ne fac să gândim la Euharistie şi la dispoziţiile de credinţă şi de iubire pe care aceasta le cere. Prima ne vorbeşte despre acest lucru în mod direct, în a doua găsim rugăciunea centurionului pe care Biserica ne-o pune pe buze în momentul Împărtăşaniei: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meuY„, rugăciune care a trezit admiraţia lui Isus: „Isus l-a admiratY şi a spus mulţimii care îl urma: *Vă spun, nici chiar în Israel nu am întâlnit o asemenea credinţă!+„ Centurionul credea în puterea cuvântului lui Isus, într-atât încât era sigur că nu era necesară prezenţa sa pentru ca servitorul să fie vindecat; noi credem că puterea cuvântului său realizează prezenţa sa sub speciile euharistice.

Binomul Euharistie-credinţă exprimă o legătură originară şi esenţială: pentru a descoperi şi pentru a ne apropia de realitatea misterului euharistic, adică a lui Isus prezent în semnele pâinii şi vinului, nu există altă cale decât aceea a credinţei. În fond, dificultăţile în faţa Euharistiei provin tocmai din lipsa de convertire la credinţă, din lipsa unei credinţe adevărate, care să ne pătrundă viaţa şi să fie, în acelaşi timp, generatoare de viaţă.

În Noul Testament, porunca credinţei şi aceea a iubirii sunt inseparabile; sfântul Paul insistă, în Scrisoarea întâi către Corinteni, că iubirea frăţească este aceea care permite accesul la Euharistie. „Adunările voastre nu se desfăşoară spre folosul, ci în dauna voastrăY Aud că sunt dezbinări între voi”. Abuzurile despre care vorbeşte sfântul Paul astăzi nu mai sunt, dar există pericolul individualismului, al unui fals concept de intimitate cu Domnul, care ne face să credem că este mai bine să rupem relaţia cu alţii pentru a-l putea primi în mod demn: „El şi euY„. Pentru a-l primi demn, trebuie, dimpotrivă, să fim mereu „împreună”, mereu uniţi cu ceilalţi în caritate. „Fraţii mei B le scrie sfântul Paul corintenilor în acelaşi context B când vă adunaţi pentru cină aşteptaţi-vă unii pe alţii”; un „a se aştepta” care înseamnă primire, deschiderea inimii faţă de ceilalţi. Iată semnul păcii care precedă Împărtăşania: dacă trăim în caritate, atunci nu mai sunt obstacole împotriva iubirii pe care Isus o cere de la noi.