en-USro-RO

| Login
14 decembrie 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 14 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
alb, P
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înțelepciunea tainicã a lui Dumnezeu
Ps 36: Gura celui drept exprimã înțelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunțã la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

1Cor 15,12-20; Ps 16; Lc 8,1-3

Prima lectură de astăzi scoate cu strălucire în evidenţă solidaritatea dintre Cristos şi noi, dintre noi şi Cristos: „Dacă nu există înviere a morţilor, atunci nici Cristos n-a înviat”: învierea lui Cristos este garanţia învierii noastre; el a înviat pentru noi, aşa cum tot pentru noi s-a întrupat. „Pentru noi”. Să ne gândim adeseori la această solidaritate, care face ca noi să fim înmormântaţi împreună cu el, să înviem împreună cu el, să fim împreună cu el iubiţi de Tatăl, şi care ne dă forţa şi bucuria de a-i spune din partea noastră: „Pentru tine, Doamne!”: pentru tine această oboseală, pentru tine această suferinţă, pentru tine această bucurie, pentru tine această mângâiere.

Noi avem nevoie de el, şi el a voit să aibă nevoie de femeile despre care vorbeşte astăzi evanghelia, prima dintre ele fiind „Maria Magdalena, din care ieşiseră şapte diavoli”. Asta nu înseamnă că ea a fost păcătoasă, aici cuvântul „diavoli” nevoind să spună „păcat”, ci simplu, „infirmitate”. Maria îl iubea pe Domnul şi era recunoscătoare pentru că o eliberase de infirmităţile sale. Niciodată nu suntem noi cei care facem primul pas: întotdeauna Dumnezeu este cel care ne iubeşte primul. Aceste femei, spune evanghelia, „îi ajutau pe Isus şi pe ucenici din avutul lor”. Şi noi ştim că acest gest al lor de gratitudine şi de iubire pregăteşte pentru ele circumstanţele cele mai importante: prezenţa lor pe Calvar, când cei doisprezece se împrăştiaseră, şi prezenţa lor lângă mormântul gol, care le face primele martore ale învierii, chemate pentru a o anunţa apostolilor.

Sfântul Luca este foarte atent la rolul pe care femeile îl au în viaţa lui Isus şi trebuie să-i mulţumim Domnului care a voit ca aceste pagini să rămână în Scriptură. Ceea ce este foarte util în zilele noastre, în care sensul demnităţii femeii este atât de acut şi în care Biserica recuperează cu repeziciune ceea ce a fost dintotdeauna doctrina sa, dar care în timpul istoriei şi-a pierdut forţa noutăţii sale: bărbatul şi femeia sunt împreună „chip al lui Dumnezeu”, fiecare în plinătatea umană şi împreună într-o reciprocă solidaritate.