1Tim 6,13-16; Ps 99; Lc 8,4-15

Abuzul de cuvinte din zilele noastre ne face să ne îndoim foarte serios asupra eficacităţii lor. Publicitatea, propagandaY mintea noastră este ca o piatră netedă, care nu mai permite să mai intre nimic. Şi totuşi, cuvântul uman este un lucru minunat, care transmite viaţa. O mamă dă viaţă fizică fiului şi mai apoi se poate spune că ea oferă o altă viaţă prin cuvântul ei. Dacă copilul nu ar fi primit nici un cuvânt de la mama sa, nu ar avea cu adevărat o viaţă umană, ci ar avea o viaţă asemănătoare cu aceea a animalelor. Mama este aceea care trezeşte inteligenţa copilului, care face să apară încetul cu încetul gândurile şi afectele sale. E cu adevărat minunat şi foarte rar ne gândim la aceasta, obişnuiţi fiind să ascultăm cuvinte care nu semnifică nimic, care nu transmit nimic. Aceasta o spun în ceea ce priveşte cuvântul uman.

Acum, cuvântul lui Dumnezeu este incomensurabil mai bogat, deoarece el transmite în noi viaţa divină. Trebuie să avem pentru acest cuvânt o mare preţuire, trebuie să ne fie foame pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu este numai izvor de lumină, ci şi izvorul vieţii, cum o spune şi sfântul Iacob în scrisoarea sa: „Primiţi cu supunere cuvântul care a fost semănat în voi şi care poate să mântuiască sufletele voastre”, adică viaţa voastră. Isus spune acelaşi lucru. Cuvântul său a purificat apostolii, i-a ajutat să devină prietenii săi: „Nu v-am numit pe voi servitori, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ceea ce am auzit de la Tatăl meu”. Isus a auzit cuvântul Tatălui, l-a transmis, şi acest cuvânt a dat o viaţă nouă, o viaţă în prietenia lui Dumnezeu, în iubirea sa.

Dar, cum scrie sfântul Luca, nu ajunge să-l primim cu bucurie; este necesar să-l ajutăm să aducă roade întru răbdare şi perseverenţă. Nu numai să-l ascultăm, ci să-l păzim, chiar dacă sunt obstacole, chiar dacă duşmanul vrea să-l sufoce în noi, să-l îndepărteze de mintea noastră, pentru ca el să nu ne transforme viaţa.

Nu există exemplu mai bun decât acela al Mariei în ceea ce priveşte modul de a primi şi păstra cuvântul lui Dumnezeu: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”. „Şi Cuvântul (Verbum) s-a făcut trup”. Primirea perfectă din partea Mariei i-a permis, într-un anumit sens, Cuvântului să se întrupeze pentru mântuirea lumii.