en-USro-RO

| Login
11 august 2020

1Cor 15,35-37.42-49; Ps 55; Lc 8,4-15

Ca să reînnoim interesul nostru pentru această parabolă, este frumos să recurgem la Maria, „pământul bun” în care sămânţa cuvântului lui Dumnezeu a produs cele mai multe roade.

La Buna-Vestire, Maria ascultă, reflectează, întreabă şi îşi dă totala adeziune la cuvântul lui Dumnezeu: „Iată servitoarea Domnului”. Alte tinere, la cuvintele înălţătoare ale îngerului, ar fi putut să gândească în mod diferit: o „împărăţie” înseamnă bogăţie, onoruri, glorieY Fecioara s-a gândit numai la ascultare şi la slujire, şi umilinţa sa a permis cuvântului să-şi înfigă rădăcini adânci în inima sa şi să producă roade. La naşterea lui Isus, în condiţii de sărăcie umilitoare, în timpul vieţii publice, în care îl vede persecutat până la condamnarea ruşinoasă, până pe Calvar, cuvântul lui Dumnezeu a crescut în ea, a susţinut-o pe ea, pelerină a credinţei, în actualizarea perfectă a voinţei lui Dumnezeu.

Maria este cu adevărat modelul „acelora care, după ce au ascultat cuvântul, îl reţin într-o inimă bună şi curată şi aduc roade prin statornicia lor”. Un rod care se înmulţeşte, deoarece Maria este mama oricărui discipol al lui Isus şi formează în fiecare dintre noi atitudini de viaţă creştină, ajută pe fiecare dintre noi să producă roade de adeziune la voinţa lui Dumnezeu.

Să-i cerem ei darul de a primi întotdeauna în noi cuvântul cu bucurie, cu umilinţă, cu încredere: e cuvântul care trebuie să facă din noi fii ai lui Dumnezeu, fraţi şi surori ai Fiului ei Isus.